converse(atii)

omusorii ciclam, cu manute stravezii, care se tot catarau pe spatele ei.

din cauza lor nu mai voia sa adoarma.
in fiecare noapte, aceiasi omusori ciclam, desenati mai demult pe parchet, prindeau viata si incepeau sa ii cotrobaie printre toate gandurile, sa o faca sa planga sau sa rada, din senin.
de pilda, ieri-dimineata, s-a trezit pipaindu-si ochii, fiind convinsa ca sunt umflati de plans. ochii ei nu aveau nimic, poate doar niste resturi de rimel in colturile exterioare.
tot omusorii sunt de vina si pentru ceasca de portelan, sparta intre 5 si 6 dimineata, in balcon. minunatii omusori au facut-o sa creada ca in ceasca e o broasca raioasa care i se va instala sub pielea tamplei si nu va ma pleca de-acolo decat cand tamplele ii vor fi inundate de o durere lichida. iti dai seama ce sperietura a tras!
daca vrei detalii despre spargerea cestii, nu ai decat sa ii intrebi pe omusori. ei sunt, de regula, foarte comunicativi. numai ca, neputand sa vorbeasca, trebuie sa iti scriejeleasca toate cuvintele pe coapse. cu degetele lor lungi, subtiri ca niste lujeri, iti vor incrusta cu cioburi, pentru totdeauna, cuvinte alandala. apoi se vor uita inocenti, fix in bastonasele ochilor tai si apoi vor disparea sub covor. iar tu te vei intreba daca nu exista o cale sa va imprieteniti. trebuie sa mai stii, insa, ca intre ciucurii covorului vei gasi intotdeauna conversi de omusori ciclam. care miros urat. conversii, nu omusorii.


* corect e "ciclamen".