Scrisul- tratament, un prosecco si multe macarons

Eu cred ca geniul unui scriitor consta in putinta de a scrie bine si atunci cand nu scrie ca sa se descarce, ca sa se vindece. Sigur, geniul rezida si-ntr-o scriere  fara cusur si totusi incarcata de antidoturi potrivite deopotriva pentru suferintele scriitorului, dar si ale cititorului.

Mie m-ar placea sa pot sa scriu bine (bine inseamna sincer, iar sincer inseamna sa cred in ce scriu) si atunci cand scrisul nu e o terapie.
Pentru mine, din pacate, de cele mai multe ori, scrisul a aparut ca o forma de tratatament; am scris ca sa ma descarc de toate gandurile care imi apasau umerii si-mi tineau ocupate mintea si sufletul.
Am scris, deci, ca sa fiu sigura ca fac loc unor posibile stari si ganduri mai bune.

Acum, cand totul imi merge mai bine decat mi-am inchipuit, mi-e greu sa scriu.
Mi-e greu sa scriu orice altceva in afara de texte laudative la adresa soartei sau a norocului meu, caci pe ele dau "vina" in fiecare zi pentru toate reusitele si fericirile mele din ultimii 2 ani.

Mi-e atat de bine incat rar pot sa ma concentrez la altceva decat la lucrurile bune din viata mea. Si la cum sa fac sa fie si mai bune. Si rar pot sa scriu ceva care sa nu aiba legatura cu toate lucrurile bune care mi se tot intampla.

Numai ca toata suita de intamplari si stari si sentimente care ma ocupa de ceva vreme mi se pare prea intima, de nearatat. Si-o tin doar pentru mine. Si imi savurez fericirile ca pe niste macarons cu trandafiri si incerc sa-i ofer si lui macarons cu trandafiri, multe macarons. Si inchin un pahar de prosecco pentru mine si pentru el si pentru minunatele stari pe care le traim impreuna, sincronizati perfect.
Altfel, ma inspira in continuare oameni si locuri, anotimpuri si pagini de facebook, intamplari mai vechi sau melodiile pe care le ascult.

 Intre timp, o sa incerc sa ma decid daca scrisul meu va mai avea vreo valoare terapeutica sau daca voi scrie pur si simplu, despre tot si toate, oricum si oricand, fara prea multe analize si introspectii.

Un  prosecco pentru cel de-al doilea inceput al blogului meu. Si la mai multe macarons cu trandafiri!