July 28, 2008

wolken im juli

vara incepuse sa treaca, pe nesimtite. se scurgeau usor norii de iulie si venea, mergand pe varfuri, august.
august e altfel, exista independent de celelalte luni, se deosebeste chiar prin nume. a-u-g-u-s-t. devine vizibil, are o viata a lui, exact ca nasul vanztorului de ziare, din colt.il poti vedea daca inchizi ochii. te face sa dai din colt in colt, te inrosesti si preiei gesturi de adolescent timid, iti vine sa iti rozi unghiile si sa ti le ascunzi apoi sub manecile prea lungi.
august inseamna priviri sticloase si reci, sejururi cu intepaturi de scoici in talpi si in suflet, durere intensa, fericire nemaisimtita. e o luna a paradoxurilor marunte, care macina. e o luna apasatoare, incarcata. e aproape toxica. prea multe s-au intamplat in august. si prea multe asteapta un alt august.


pentru ei doi, nu mai era nici vara si nici toamna. timpul nu se oprise. pur si simplu disparuse. nu simteau nici caderea frunzelor si nici tremurul castanilor, in noptile cu luna plina si furtuni. timpul lor se masura in remixuri dupa nina simone si ligetti, in boluri cu dulceata de trandafiri, in multi km/h, in priviri pe furis, in sarutari pe acoperisuri fierbinti de blocuri comuniste. visau la gustul de ocru al altor acoperisuri si la aburi de fuchsia, cu care sa se inveleasca acolo sus, cand le va fi racoare.

* = nori de iulie

July 25, 2008

the day after

am inotat. nu in piscina, asa cum voia ea, ci pe strada, in trafic. dupa- amiaza.
aerul era atat de greu, ca ma durea pielea capului si simteam cum imi obosesc plamanii. taxi-urile misunau alene printre liniile albe, punctate, ca niste balene. scuterele sareau si reveneau intre valurile de ciment, ca delfinii. am facut rime involuntare odata la 12 minute si am jurat sa invat sa respir cum trebuie. statea sa ploua....

mai tarziu, am mancat tofu si chifle cu porumb si sos de ardei iute. mi-am iutit toate gandurile. as fi vrut sa imi curga lacrimile in fluviuri cat volga, numai ca sa evacuez elefantii care imi raneau corneea. n-am reusit. statea sa ploua....

am iesit din casa visand la lisabona si la berlin si chiar la teleorman sau cismigiu. afara mirosea a egoism si a vise neimplinite.
am iesit a doua oara, simtind iar elefanti in ochi si in stomac. nu e destul loc. paradoxurile sunt cele care au ocupat intreg spatiul. a inceput sa ploua....

July 08, 2008

beau soir

mai stii cand stateam goi in pat, in mansarda cu miros de vanilie si ghimbir? cand ne uitam la stelele pline ca niste dropsuri cu miere si cineva de la un etaj inferior asculta ceaikovski sau debussy la 2 dimineata?

se auzeau pescarusii polemizand in legatura cu mitul pesterii lui platon si cu incalzirea asta globala doamne ce sa ne mai facem noi ca uite suntem nevoiti sa ne dam peste cap tot orarul si sa ne imprietenim cu bufnitele? si eu asteptam sa aud valurile spargandu-se de digurile din ciocolata amaruie. si mai ales, asteptam sa pot sa las in urma tot, ca pe o dara groasa de fum.

tu zambeai, eu fumam, tu imi descopereai spatele cu degetele, eu te iubeam in liniste, tu erai fericit, eu eram eu.

pentru prima oara, n-am mai avut revelatii, epifanii, nu mi-am mai dat seama de nimic nou. eram acolo, si tu si eu, siguri de tot ce a fost si mai ales, de ceea ce o sa urmeze. nu fericire era ceea ce ne cuprinsese pe nesimtite. era o stare nedefinita, nemaisimtita, care ne speria si ne unea si mai mult.

ai inchis usa galbena a taxiului si deja imi lipseai. iti spuneam in gand "ma bucur ca esti al meu", iar in ochii tai citeam "lucrurile importante se simt, nu se spun."

"n-am mai fost nicicand asa de indragostit."

"n-am mai spus nimanui te iubesc."

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...