In acelasi timp, o fata inexpresiva, cu geaca de piele neagra si rochie lunga, cenusie, alearga pe strada, prin ploaie, iar poalele vaporoase pare ca o trag inapoi, inspre ce a fost.
Un turist cu un capison african in zeci de nuante rosiatice si barba galben-ombre se deplaseaza repede, sacadat, ca un figurant care nu a inteles ca trebuie sa fie natural dupa ce s-a auzit "motor, actiune".
Mirosul albastrui de ploaie de martie devine unul cu cel de Kent lung si eu ma bucur fals de Latte-ul spumos si incerc sa imi imaginez, pentru a mia oara, cum ar fi daca as fi singura, intr-un alt Bucuresti. Un scroll rapid pe Intagram si-o idee de libertate prefacuta intr-un citybreak la Roma ma fac sa uit rapid de tot ce conta in urma cu cinci minute. Superfluua stare...