April 30, 2009

Hiroshima mon amour

In clipa aceea suna telefonul. Se apropie de ea de parca s-ar napusti. Ea il priveste venind asupra ei si spune:

- E o poveste idioata....

Ca si cum ar spune "Te iubesc". Se saruta in timp ce soneria telefonului continua sa sune. El nu raspunde.

- Pentru mine iti pierzi dupa-amiaza?

El continua sa nu raspunda.

-Dar spune-mi, ce insemnatate are asta?

La Hiroshima. Sunt impreuna, goi, in pat. Lumina este deja alta; este aceea de amor. A trecut ceva timp.

- Era francez barbatul pe care l-ai iubit in timpul razboiului?

La Hiroshima. Sta intinsa pe pat, coplesita de oboseala si de dragoste. Lumina a scazut si mai mult peste trupurile lor.



* Marguerite Duras - Hiroshima dragostea mea




April 27, 2009

mazgaleli despre.... nimic (!)

mari evenimente s-au petrecut in ultima vreme. in vremea in care n-am mai povestit mai nimic despre mine si despre ce am mai facut, adica. si si mai mari evenimente urmeaza a se petrece. cum ar fi licenta, adica sfarsitul facultatii. un sentiment de "tot si toate se termina" m-ar cuprinde si m-ar face sa bocesc, dar n-am timp, pentru ca sunt prea ocupata sa ma bucur si sa cant la miezul noptii cum ca lumea e frumoasa. si cum ca eu nu m-am obisnuit inca sa merg, stiu mai bine sa zbor. asta pentru ca mai e un pic si se face un an. cum de cand? de cand eu si alex impartim aceleasi stari si ganduri si cuvinte. de cand m-am schimbat si m-am imblanzit suficient cat sa atrag si sa pastrez un om ca el .

iar mai departe, imi vine sa inchid ochii si sa ma vad in iulie, asa, pe la sfarsit. tocmai m-am intors din Barcelona (super-vacanta!!), tocmai am luat licenta cu ditamai nota (super-noni!!), tocmai mi-am gasit un job frumos si tocmai am inceput pregatirile pentru urmatoarea vacanta. aia din corsica sau din mangalia sau de unde o fi ea, numai cu el sa fie.


iar voua va doresc ce-mi doresc si mie. cum ce? coerenta si concretete, domne! :P

April 13, 2009

satisfactie

ma amuza teribil sa ii ignor pe toti oamenii astia mici din jur care au pretentii de oameni mari si care nu inteleg decat partial ce li se intampla si ce mi se intampla. si in micimea lor, se cred al dracului de complicati si de profunzi. si sunt limitati si percep doar pojghitele lucrurilor si isi imagineaza universuri in care logica lor face totul.

imi da o stare de bine gandul ca n-or sa poata niciodata mai mult si ca nici n-or sa-si inteleaga vreodata conditia si pozitia.



de fapt, imi doresc sa nu dispara din viata mea, ba chiar sa continue sa ma analizeze, pentru ca e atat de nostim sa le afli gandurile si sa le mesteci ideile.... si ei sa nici nu isi dea seama.... :)

April 08, 2009

mahnire vetusta

m-am saturat sa ma las pacalita de momente frumoase, perfecte, desavarsite, dar de unica folosinta. un sir de intamplari magnifice, care s-ar repeta numai daca as ajunge sa am incredere in filosofia soparlelor geko sau daca as citi viata in nervurile frunzelor de migdal.

drept urmare, am de gand sa emigrez in tinutul realitatilor infrigurate de atata banal si sa ma invelesc cu ganduri in care miroase a lisianthus si totul e kaki.

nimic nou.

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...