September 27, 2007

ce m-a facut fericita ieri si azi

~ursuletul de cicolata, cu ochi de nuci caramelizate

~dresurile oliv in sandalele cu talpa de lemn

~poseta-plic cu funda de satin galben

~cina la noblesse

~mirosul havanei si vinul demisec

~jazz-ul din masina

~luminitele colorate de pe tavan

~pernutele cu fete crem, vesele

~castanele cazand pe capota

~gutuile de dupa-amiaza

~hanoracul lui dungat si plimbarea cu rolele



* sunt un parazit.dar sunt unul fabulos.de-aia ma iubiti cu totii! :)

moloko & portishead - fun for me

carnaval

ranjete
lumini negre si
manusi de cauciuc
penicilina
oglinzi murdare
dependente
clovni
ironii
ipocrizii
miros acru de fructe stricate
si praf de pusca
muzici tari
si mosnegi travestiti
punct rosu
si un cerc de foc
schelalait de caine
si muget puternic
zgura
si un acrobat prabusit


acesta e tabloul meu

September 21, 2007

smoke city - underwater love

insomnii

G. ma intreba acum doua nopti ce e cu mine, ce ma framanta. am incercat sa ii explic.nu stiu ce si cat a inteles.ea crede doar ca inca "ma balacesc".ca
nu am curajul sa iau picioarele de pe fundul apei, sa ma desprind din mal si din noroi si sa intind mainile in fata, inspirand si expirand puternic.

asa e, are dreptate.(cat urasc ca ma cunoaste asa de bine!)
ma dor calcaiele de la pietrele de pe fundul apei, dar adevaratele mele rani inca nu s-au vindecat.ele sunt mai sus de picioare.apa e sarata.sarea le face sa sangereze. nu-i normal sa imi fie frica?
mi-e frica de prabusiri, de caderi, nu de inaltime.mi-e frica de prea multa libertate, dar nu si de prea mult aer. imi e bine la inaltime, chiar si atunci cand "inaltime" inseamna "suprafata".dar cum sa fac sa ajung acolo?

am obosit sa tot dau din maini aiurea.am obosit sa ma tot doara.am obosit sa ma tot inec cu apa sarata.nici nu mai stiu daca e apa de mare sau sunt lacrimi.

ma vad ca pe un puzzle de frustrari, nu de impliniri si reusite.mai lipsesc cateva piese si "tabloul" va fi complet.

nu sunt fericita, nici implinita si poate ca nici n-am sa fiu curand! poate ca nu de asta am nevoie!?! poate ca am uitat sa inot.poate ca apa sarata vindeca ranile.cine stie?!?

September 20, 2007

viata e un cerc.al dracului cerc...!!!

mi-am organizat viata in asa fel incat sa raman singura in ea dupa fiecare cutremur.
am luat decizii care m-au lasat descoperita in fata lor, a tuturor, nedandu-mi sansa sa ma acopar cand e cazul.nu pot decat sa fug.
m-am indepartat de toti.si ei de mine si asta s-a intamplat aproape fara se vrem. pentru ca am vrut altceva.

rupta din jurnal

a trecut si miercuri cu tot cu prea multele si inutilele mele ganduri si simtiri.
ma gasesc in aceeasi stare de amorteala-poate e din cauza racelii, poate din cauza toamnei. sau pentru ca am prea mult timp liber. sau poate pentru ca sunt ne , cum ar zice un galigan.

zi interesanta, totusi . si nelalocul ei .
intalnit cu alex( o prietena draga), baut cappucino excelent in "festival '39", discutat despre probleme si pisoi birmanezi, despre barbati (fara de care se pare ca nu putem trai), ameteli, INXS in metrou, avut conversatii inteligente cu "tati si mami" , ajuns la concluzii "dureroase" , vizionat reclame misto , tremurat in parc, mancat placinte cu mere, mazgalit nimicuri pe blog.
urmeaza pagini din "orbitor - aripa dreapta" , insomnie , lapte cald si coldrex , nimeni langa mine si apoi , evident, joi.

voi cum traiti septembrie ?

September 17, 2007

hai sa mazgalim!

hai sa ne injectam stele sub pielea de pe gat!
hai sa zambim in fiecare dimineata, la cinci!
hai sa uitam de ce suntem aici si sa o luam de la capat!
hai sa ii ucidem pe cei ce nu iubesc parisul!
hai sa ii uram pe cei ce nu-l citesc pe marquez!
hai sa invatam sa vorbim cu noi!
hai sa fim mov!
hai sa pipaim jazz-ul si sa ascultam cum se coc strugurii!
hai sa ne-o tragem intr-o spalatorie!
hai sa ne spalam sufletele pe o alee, intr-o seara de septembrie, intr-un parc anost!
hai sa mirosim franghiile cu care suntem legati!
hai sa ne oprim din alergat!
hai sa fugim!
hai sa asteptam!
hai sa mancam soarele, cu tot cu razele lui de lamaie!
hai sa plangem cu boabe de coacaze in loc de lacrimi!
hai sa vedem cum cade roua de seara!
hai sa desenam oameni ciclam pe parchet!

September 15, 2007

Capitolul 11


"E pentru tine", mi-a spus.Si mi-a intins, timid, un desen.
M-am uitat mai atent la cel ce statea in fata mea.Par tepos, nisipiu, ochi mari, de culoarea mierii si un ten perfect.Isi musca buza de jos si isi tot aduna niste scame invizibile de pe puloverul bleumarin.Atunci mi-am dat seama de tot.

N-am mai putut decat sa ii multumesc,iar el a baguit ceva, nu stiu ce, s-a intors si a plecat.Mergea repede, ca si cand il urmarea cineva.S-a oprit, dupa vreo 10 pasi si s-a uitat la mine.Am avut senzatia ca vrea sa se intoarca.Mi-as fi dorit sa fie asa, insa inainte sa ma gandesc ce as fi facut daca s-ar fi intors, el era deja departe.

Am indreptat foia mototolita si m-am uitat pe desen.Desen de copil.In linii subtiri, aproape sterse, conturase o silueta de barbat in costum.Fata lui exprima fascinatie, nedumerire si regret in acelasi timp.Deasupra lui, suspendate, niste inimioare alungite mult prea mult.Patru la numar.

Un zambet tamp mi s-a asezat pe fata, fara se vreau."Ce stupid", am gandit imediat si in urmatoarea secunda, m-am infuriat pe mine pentru cat de banala puteam sa fiu, pentru cat de seci mi-erau cuvintele, tocmai atunci cand ar fi trebuit sa improsc cu epitete si metafore.

Eram gata sa arunc schita, cand am vazut restul.Langa tanarul in costum, o femeie.Imbracata in acelasi costum barbatesc, cu parul prins bine la spate, cu mainile in buzunare.Fiinta androgina si delicata, cu ochii scaparand forta, cu buzele stranse.Parea ca se gandeste.Se uita undeva, in sus, nicidecum spre el.Pe cravata ei, trei litere: N T I.


As fi vrut sa imprim aceleasi litere pe ceafa lui alba, mirosind a mosc.Si pe incheietura mainii stangi.Sa vada ca nu are intotdeauna dreptate.Sa planga.Dar el stia deja.Stia mai multe decat mine.Mai multe decat am stiut, mai mult decat am sa stiu vreodata.

Nu eram invinsa, eram doar constienta.N-am sa inceput sa tip.Nici sa plang. Nici desenul nu l-am aruncat.Am plecat, uitandu-ma pe furis la fetele oamenilor care treceau pe langa mine, prin mine.


* nebanuit, insula, taina



pic taken from here

September 14, 2007

ce ma (mai) scoate din sarite

~ s-ar putea sa pic irp-ul.din nou!!!
~ doua dintre ceasurile mele au stat
~ n-am bani.nu cati vreau
~ el nu se prinde deloc si mie nu imi place sa explic
~ n-am reusit sa termin cartea inceputa acum 2 saptamani
~ nu reusesc sa ma ingras
~ impozitele nenorocitilor astora de tampitii dracului care iti iau 40 de milioane aiurea!!!
~ nu pot sa fac nimic pentru mama, pentru alex, pentru mine
~ ca nu mai sunt cookie cu cookie.cuki pe bune,adica!
~ exista doua persoane care ma streseaza zilnic.poate cineva sa le faca sa dispara?
~ aerele unora din facultate.e curent deja!
~ sunt maine domnisoara de onoare (stiu, e naspa!) si n-am "cavaler" (si mai naspa!!!)
~ "don't matter".pe care o aud pana si in somn!!!
~ statusurile unor "prieteni" din lista de mess.si ei, in general
~ mi se duce bronzul
~ situatia ei.si faptul ca nu poate sa ia o decizie, odata pentru totdeauna
~ fumul de tigara de dimineata.fumul in parul meu abia spalat

September 12, 2007

"trupul meu alb" *


"[...]prin sangele meu calatoresc turisti mofturosi care se plang ca i-am inselat ca nu-i nimic palpitant in excursia asta ca in program scria ceva despre aventuri amuzante dar ca ei vai se plictisesc[...]"



* ciprian macesaru

Confuzii

"Nu mi-e dor de tine",mi-a raspuns.

Si pe mine m-a pufnit rasul, gandindu-ma ca ar fi scris "mi-e" legat....

Si a ras si el.M-a rugat sa nu mai pun intrebari.

Asa a inceput povestea noastra.

Sau asa s-a sfarsit?

September 06, 2007

anotimpuri

s-a mai dus o vara.
asa voiam sa incep, dar m-am razgandit.nu,vara nu s-a dus nicaieri.de fapt, nici nu a fost aici.
pentru mine, vara insemna mere acrisoare si zmeura, fotografii sepia la nea paul,cu diploma galbuie acoperindu-mi gaurile din uniforma comunista,vise visate afara,apa calduta si fan, viespi si cirese amare,poate si muzica pacificului in dupa-amiezele ploioase.vara era atunci cand nu imi mai era frica de intuneric si cand zgarieturile de pe maini nu ma usturau decat in apa dunarii.vara insemna curaj si mai ales, reusita.imi iesea totul exact asa cum voiam.reuseam sa intamplu ce visam.reuseam sa ma inchipui jurnalista.reuseam sa scriu.reuseam.reuseam sa ma ascund atat de bine, ca nimeni nu ma gasea la "ascunselea", reuseam sa ma ascund atat de bine,incat nimeni nu stia ce si de ce ma doare.reuseam....

vara asta,nu a fost deloc asa.o mie de intamplari care de care mai bizare, un mozaic spalacit din bucati chicioase si "cosmopolite", fara legatura intre ele,bulversand totul.
"vara" asta ne-a transformat pe toti in niste labili urati si uraciosi.am trecut atat de repede prin atat de multe stari,ca nici nu ne mai amintim care dintre ele ni se potriveste mai bine,nu mai stim pe care am vrea s-o pastram,nu ne mai regasim in nimic.
nu ne mai putem ascunde,pentru ca am devenit toti la fel si stim despre ceilalti tot ce stiu si ei despre noi,simtim la fel si gandim la fel,dar nu vrem sa recunoastem,tinem la unicitatea noastra,nebagand in seama faptul ca a fi unic inseamna acum, sa fii la fel.

intre timp, a venit o alta toamna.
ea e diferita de celelalte doar pentru ca asa vrem noi s-o percepem.in esenta,ea inseamna tot ploi scurte si nori lungi,marturii si vise urate. zilele ei incep candva, intre mirosul de cafea braziliana si cel de miere de salcam, topita in ceai de iasomie si se sfarsesc in fum de tigara si tus de ziar.intre,nu exista decat vorbe in van si pe alocuri,rasesete.poate si tipete cand se face brusc,marti.

eu stiu ca am sa imi traiesc toamna asta asa cum mi-am trait si vara.sperand. altfel,nu pot.voi spera in continuare ca va fi altfel.nu vreau mai bine sau mai rau.vreau doar altfel.voi spera ca primele zile din noiembrie o sa ma oblige sa rad. si ca la sfarsitul lui decembrie,am sa plang in sfarsit.de fericire.am sa uit pana atunci ca am ras in hohote la inmormantarea bunicii mele,ca nu l-am iubit cand trebuia sa-l iubesc,ca am plecat la mare cu ea si m-am intors singura,ca sunt peste patru ani de cand nu l-am mai vazut si o sa mai treaca o vesnicie pana am sa-l vad, ca nu vorbesc pe intelesul lor decat noaptea,in somn si ca n-am sa le pot invata limba aia ciudata niciodata,ca la vara va fi altfel,ca voi primi un raspuns la mesajul de azi, ca voi intelege ce inseamna ambiguu,in acceptiunea lor,ca el ma va ierta, ca eu voi putea sa plang din nou,la el pe piept.

"anotimpul tau preferat...care e?"

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...