Posts

Cadre de primavara

Bucurestiul e, uneori, locul in care auzi un tip angoasat care vorbeste la telefon, in spaniola, cu o femeie si vrei sa crezi ca pune la cale o dupa-amiaza clandestina in doi, desigur, fara sa stie sotia.
In acelasi timp, o fata inexpresiva, cu geaca de piele neagra si rochie lunga, cenusie, alearga pe strada, prin ploaie, iar poalele vaporoase pare ca o trag inapoi, inspre ce a fost.
Un turist cu un capison african in zeci de nuante rosiatice si barba galben-ombre se deplaseaza repede, sacadat, ca un figurant care nu a inteles ca trebuie sa fie natural dupa ce s-a auzit "motor, actiune".
Mirosul albastrui de ploaie de martie devine unul cu cel de Kent lung si eu ma bucur fals de Latte-ul spumos si incerc sa imi imaginez, pentru a mia oara, cum ar fi daca as fi singura, intr-un alt Bucuresti. Un scroll rapid pe Intagram si-o idee de libertate prefacuta intr-un citybreak la Roma ma fac sa uit rapid de tot ce conta in urma cu cinci minute. Superfluua stare...




"Ceva se intampla cu mine: o viata de om."
Marin Sorescu

Igienizare

Valuri de caldura intensa, alternate cu fiori reci, imi electrocutau corpul oadata la cateva secunde.

Holul in care asteptam  era ingust si lung, lung, lung. Cum stateam cu fata la usa alba pe care scria „Igienizare”, vedeam un pic din capatul din dreapta al holului. De acolo venea o lumina alba, laptoasa care dadea faiantei albe nuante de gri-albastrui. Prin aerul opac, inghetat, de februarie, pluteau siluete de forme si marimi diferite. Fiindca aveau lumina in spate, imi apareau diformi, cu capul imens, cu umeri exagerat optzecisti, fara maini, cu sase picioare sau cocoasa. Unii dintre ei chitaiau ca soarecii, altii racneau sau se tavaleau pe jos, altii se intindeau pe jos, dintr-o data, ca niste natangi si ramaneau nemiscati cateva secunde, iar cei ce-i insoteau incepeau sa strige sau sa-i pleasneasca usor peste fata.

Mi-i imaginam ca pe niste extraterestri esuati, care nu stiau nici graiul si nici conduita pamantenilor.
Aproape ca imi venea sa rad de tot spectacolul ala gratuit, …
«Arsita despica craniul orasului si scoate la iveala creierul lui alb.» Truman Capote, O vara de rascruce

oricum, dar nu augusta

intamplari de unica folosinta
asfalt fierbinte, kilograme de praf
intr-un oras pe care l-am privit doar cu ciuda
nimic din ce-am trait acolo n-o sa-mi ramana
in cap mai mult de cateva luni
ciuda, acest sentiment care amesteca voit
invidia, supararea si piersicile albe fermentate
neputinta, senzatia de indiferenta
pe care le strivesc intre dinti
care imi fac gura punga
imi dau lacrimile de atata acreala
si mi se face dor de mama, de casa, de trecut
ma intreb obsesiv, repetitiv unde m-am pierdut
si plec din nou, sperand ca atatia altii,
ca ma voi regasi, cat mai repede, cat mai departe.

sunt moale ca o coca, ma urasc pe zi ce trece mai mult
ma inmoi si mai mult si mi se face frica
ca sa ma linistesc, incep sa numar
numar pana la 26 si ma opresc
de luni de zile incerc sa numar pana la 27
si nu reusesc

desenez pe asfaltul fierbinte un cerc
si invit necunoscuti sa paseasca in el
sa stea nemiscati un moment
sa inchida ochii
sau sa se uite la cer
sa ma priveasca pe mine
sau sa ma intre…

Mixurile de azi

Colier de perle vechi impletit cu un lant de badge pe care e agatat un robotel turquoise din NYC.
Mix de nou si vechi, de incredere, curaj si timiditate ascunsa, dorinta cliseica de aventura, visul unei noi calatorii in State, un tur de Califonia intr-un Cadillac vechi si baxuri de bere cu ghimbir, aripi de avioane prabusite si compuneri de clasa a treia.

Apoi un vis pe care nu mi-l amintesc, in care se integreaza perfect alarma de dimineata, sunet de valuri si percarusi, care imi aseaza un zambet pe fata si ma face sa-mi imaginez o seara reusita cu prietenii mei imaginari care iubesc dansul contemporan, pe Martina Abramovic si gustul de caise verzi.

E ceva ciudat si dureros in muzica lui Akua Naru, ceva care-mi aminteste de seara in care as fi vrut s-o sarut, dar mi-a fost teama ca sarutul ala m-ar fi transformat  intr-o lesbiana comuna si fara bun-simt.

A aparut din nou fascinatia pentru Martha Bibescu si discutia de la 12.45 am despre biznisul cu napolitane, limoncello-ul insotit d…

Galben*

Galbena e moliciunea unor fulgi de pasare, unei caise, unei fete de copila. Galben e mirosul unei dimineti in care infloresc teii si se coc ciresele de mai. Galben e atunci cand auzi o melodie pe care nu stii cine o canta, dar care iti face stomacul sa se stranga. Galben e un zbor de fluture. Galben e sentimentul de putinta. Galbena e ameteala de dinaintea indragostirii. Galben e atunci cand apa calda a marii iti mangaie pielea. Galbenul are gust de vanilie si de cozonac, de energie si de vise. Galbena e caldura soarelui prinsa in parul tau, intr-o zi de iulie. Galbena e dragostea unui caine care iti linge mainile cu recunostinta. Galben e momentul in care iti dai seama ca poti face orice iti propui. Galben e un multumesc pe care il primesti atunci cand te astepti mai putin. Galbena ar fi vesnicia, daca ar exista.

*culoarea galben explicata unui nevazator