November 29, 2006

momente

diminetile sunt cele mai frumoase momente ale zilei.asa zic unii.dupa altii,sunt cele mai urate.
dupa mine,sunt dimineti.diminetile ne fac sa ne simtim ori noi si puternici,ori vechi si rai si urati si neterminati si ...devreme.
diminetile seamana intre ele.intotdeauna e o alta dimineata,care e diferita de cea din urma,dar mereu la fel.o astept pe cea de maine,care sunt sigura ca va fi asa de speciala,incat ma voi intalni din nou cu ea vineri.cuvintele mele provin dintr-o dimineata veche,care ma bantuie si acum,amintindu-mi de vin prost si mult si de tristete adanca si de narghilea si de mocheta tocita si de liceu.
de ce ar trebui sa ne placa diminetile?de ce ar trebui sa le uram?
ce ne fascineaza la o dimineata?cum ar trebui sa fie o dimineata ca sa o putem considera "perfecta"?
de ce ne dorim "starbucks" si "costa" si "croissant de paris" si "hilton" si mansarde curate si suc de portocale si scortisoara si fericire?
de ce nu putem avea toate acestea intr-o dupa-amiaza noua?
eu ma simt mai frumoasa dupa-amiaza.am mai multe idei dupa-amiaza.sunt mai prietenoasa dupa-amiaza.iubesc mai bine dupa-amiaza.
dupa-amiezele sunt magnifice.totul e mai clar,totul e mai dulce si mai acrisor.nu mai miroase a fum de narghilea.si nici ceaiul nu mai are gust de varza.iar oamenii...oamenii raman la fel.pentru ei,ziua se sfarseste.pentru mine,abia incepe.

gutten morgen!

November 22, 2006

paris

de ce ne place parisul?
poate pentru ca putem sa ne ratacim si sa nu ne speriem,sa nu ne pierdem,sa nu ne mintim...sau poate pentru ca e luminos.si cald si rece in acelasi timp.si cerul lui e mai frumos decat al nostru.si ploaia e mai vesela acolo.si oamenii mai vechi.sau mai noi.oricum ar fi,nu ne plac.ne place orasul lor.si clatitele.si scarile de la sacre-coeur.si barbatul care canta la acordeon.nu stiu ce,dar nu imi place.e prea trist.iar eu,eu sunt atat de fericita...
place du tertre.casele de acolo.tablourile.pisica din tabloul care nu i-a placut mamei...care a costat 4o de euro.
calatoria cu metroul.spre nicaieri.pusti care fumeaza pe peron.
hotelul de 2 stele cu multe feluri de branza.si squarul din fata lui.
primavara din versailles.narcise...
magazinul de langa hotel.cu genti.urate genti!dar mi-am luat una.galbena.

parisul ramane acolo.in alta lume.in lumea aia as fi fericita,chiar de-ar fi pentru o zi.sau pentru o luna..sau pentru tot restul vietii.
nu e cliseu.e ceea ce simt.mai sincera de atat nu am fost niciodata.ba da.atunci cand i-am zis aluia ca saruta groaznic.sub tour effel.s-a dus dracului tot romantismul.il uram aproape.am fugit.spre apartamentul infect din arondismentul 17.
ajunge!obosesc pana si eu.am obosit sa imi tot amintesc.imi doresc sa traiesc din nou.nu cu el.nu cu mine.dar in paris.aceeasi tigara pe acelasi pervaz plin de mucegai.seara...

scrisoare


vata de zahar
frunze
pietricele cubice
era vara
spre iarna
mirosea a brad
si a clatite
cu ciocolata
paris...
nu-i nostalgie
e bucurie
e viata
e trecut
sau prezent?
nu sunt versuri
nici proza
iar eu nu traiesc
nici in trecut
nici in prezent
nu cunosc viitorul
camera asta e ca o
pivnita
asta pt ca tin
draperiile trase
nu e lumina
doar eu fac lumina
in mintile unora
nu aici
lumi
luni
sau vineri
e totuna
de la un timp
ce e cu tine
m-a intrebat
nimic
dar as fi vrut sa fie
a venit
a plecat
nu s-a mai intors
nici nu trebuia
prea multa fericire
strica
asa mi-a zis mama
trebuie sa o platesti
dupa
se scumpeste
pe zi ce trece
am bani
dar sunt vechi
ii tot schimba astia
n-o sa mai cumpar nimic
niciodata
decat carti
bune
adica proaste
piese de teatru
nu intelegeti
mai bine
ma tavalesc inca
in acelasi pat
care se scufunda
cu mine cu tot
de trei zile
nu mai am pseudo-prieten
e prietenul meu
acum
nu stiu pentru cat timp
imi place
punct

November 18, 2006

vreau,nu vreau,vreau

mi-a placut atat de mult dimineata asta,incat mi-am dorit sa dureze cel putin o zi si o noapte.ar fi putut sa fie asa,dar n-a fost.a durat atat de putin,incat mi-am zis ca o sa ma duc la o scoala speciala ai carei profesori sa ma invete cum sa fac momentele speciale sa dureze o vesnicie.dupa,mi-am dat seama ca asa ceva nu exista si ca oricum ar fi prea mult sa avem numai momente frumoase si speciale.am obosi.si nu am mai sti cine suntem.
ce dracu spun aici?unde vreau sa ajung?si mai ales,de ce???
nu mai vreau sa povestesc despre frustrarile mele,despre cat de mult imi place ceva si cat de mult urasc altceva.vreau ca cei care citesc sa fie mai bine-dispusi decat erau atunci cand au intrat.chiar si fara glume tampite sau povestioare jalnice.
nu vreau sa transform pagina asta intr-o pagina de jurnal.drept urmare,nu o sa mai vorbesc/scriu atat de mult despre ce simt eu,cum gandesc eu,cum sunt eu,decat daca va avea legatura cu alte personaje/intamplari.
vreau sa pot povesti intr-un viitor post cum m-am certat cu soferul unui 104,cum un nene cu o ranga in mana m-a intrebat daca imi plac tramvaiele,cum mama a plecat in delegatie fara sa imi spuna si am avut 5 zile fericite sau cum prietena mea cea mai buna s-a logodit.
avand in vedere ca toate astea nici nu mi s-au intamplat si nici nu cred ca se vor intampla prea curand(nu circul cu 104,laura nu se va marita asa curand,iar mama nu pleaca in delegatii),probabil ar fi un motiv bun sa ma opresc din scris.
am vazut ca e la moda acum ,in randul bloggerilor,sa se planga de faptul ca nu au timp sa posteze sau ca au inceput sa "traiasca" in lumea asta virtuala si ca isi neglijeaza viata reala.porcarii!cred ca un blog nu iti rapeste atat de mult timp.in plus,nu te obliga nimeni sa postezi in fiecare zi.aici depinde,desigur,de tipul de blog.daca e un jurnal,atunci probabil ca trebuie sa postezi in fiecare zi,ca sa nu se piarda sirul ...(dracilor,ar zice friedrich :P).daca e un blog in care pui trei ganduri si 2 poze,atunci nu e nici o problema...se complica lucrurile in momentul in care apar citititorii.eu nu am de unde sa stiu asta si poate ca nici nu voi sti vreodata.cititorii astia citesc(ca d'aia le zice citititori) si lasa si comentarii.pe care le poti publica sau nu.ideea e ca asteapta ceva de la tine.in fiecare zi.unde voiam sa ajung?nu mai stiu!uite d'aia n-o sa ma fac eu ziarista niciodata.ca nu pot sa scriu cum vor altii.nici macar cum vreau eu.
revenind la "imi place,nu imi place,vreau,nu vreau",as vrea sa adaug urmatoarea intrebare,foarte simpla,de altfel : who the fuck cares??? pagina asta e o pagina pe care ajung cativa straini care oricum nu vorbesc romana si cativa cunoscuti care stiu de blog de la cel care are blogul.
intrebarea poate fi adresata si subsemnatei care tot posteaza diverse porcarii frustra(n)te.si care foloseste de la un timp prea multe puncte.
concluzie nu exista.credeam ca v-ati obisnuit,voi nenumarati cititori fideli....

November 12, 2006

.................

am citit cateva post-uri foarte bune pe blogurile colegilor/prietenilor mei.nu ma surprinde nimic.stiam ca sunt inconjurata de oameni isteti.ma surpinde insa ca eu nu mai sunt in stare de nimic...daca acum ceva timp,tot ce scriam era "tare" si toti ma incurajau,acum ma simt ca o patlagea murata,imparguita,cu seminte galben-verzui.comparatia asta nu e tocmai reusita,iar starea mea,nu tocmai inexplicabila.

ultima urma de umor a disparut azi-dimineata.am vazut-o.n-am incercat s-o opresc.
ultima urma de energie a disparut.aseara.n-am vazut-o.as fi incercat sa mai trag de ea.

am evitat sa scriu,sa vorbesc despre facultate.si despre noua mea viata.care seamana izbitor cu cealalta.o iubesc prea mult pe mama.nu as putea sa fiu altfel.ea ma iubeste asa cum sunt.
facultatea e.eu nu mai sunt.colegi,prieteni,profesori.s-au schimbat.nu e altfel.aceeasi lupta.la inceput surda.se amplifica pe parcurs.sef de promotie.post de radio.sau televiziune.
andreea esca.sau nu.10 pe linie.si bere jegoasa.profi de treaba.unii.fufe.si fete destepte.fum.toti fumeaza.suntem niste copii.nu vream sa recunoastem.suntem adulti.stim traseul lui 336.
cel mai misto loc din facultate e jegul.si lab t.kenny.doar cand e matei.matei n-o sa mai fie.nu vreau!o sa fie vasile.joy,joy,fucking joy!
oana rulz!si petcu...
oameni multi.in fiecare zi altii.studenti la politehnica.si la psihologie.si la jurnalism.
au toti ceva in comun:banii.sunt niste realisti.pe dracu'!sunt niste idioti.si ala care zice ca masina lui e ieftina e idiot.si ala care zice ca abonamentul metrorex e scump.


eu nu sunt desteapta.nici idioata.am un pseudoprieten.cu care ma vad din cand in cand.care ma intelege.cu care nu sunt.poate o sa fiu.acum,imi e bine asa.

aseara am fost in dreamers.nu l-am gasit eu.niciodata nu il gasesc.e misto acolo.seamna cu casa mea de la tara.era cald si bine.am baut o cafea cu gust de pischwaiter.nu aveam bani.maine liebe friedrich e suparata pe mine.sunt o ticaloasa.si sormea e suparata pe mine.cred ca toata lumea e suparata pe mine.6 miliarde de persoane suparate pe noni.who the fuck is she???
voiam sa mai zic despre facultate.de fpat,inca evit subiectul.astept.sa vad cum o sa fie mai tarziu.analizez profii,colegii,pe mine.nu descopar mare lucru.stiu doar ca aici trebuia sa ajung.ca am ajuns bine.ca o sa ma tin de facultatea asta.chiar daca am teste la tr,la irp si la pact si nu am facut nimic.nu mai vreau sa citesc.si nici sa invat.imi doresc sa ma trezesc intr-o dimineata cu capul plin de.si sa trec toate examenele.si sa ma duc in suedia.cu bursa.

am incheiat insiruirea de litere fara noima.
tu,creatuta abjecta,mai citesti inca?

November 06, 2006

draci de noiembrie

e frumos afara(cica)si pentru prima oara in viata,imi doresc sa fie urat..urat de tot,sa nu iasa nici cainii din custi,nici ciorile din cuiburi,nici prostii din casa...sa fie atat de urat,incat oamenii sa fie obligati sa taca,sa stea singuri,sa nu mai comunice cu nimeni,deloc,de tot...in felul asta,nu as mai fi nevoita sa intru in contact cu tot felul de oameni,care de care mai enervanti,mai tampiti,mai seci.
de ce sunt asa de "pornita"?
pentru ca nu e cum vreau eu.
pentru ca nu e la fel.
pentru ca nu va mai fi.
pentru ca...


as fi preferat sa fiu batrana.asa,as fi fost ori revoltata ca nu mi-am trait viata,ori impcata ca nu am ratat nimic.ma obosesc toate lucrurile pe care le fac,ca am o varsta pe care trebuie sa o simt,de care sa profit.ma oboseste felul in care sunt,in care ma port,ma oboseste atat de tare incat...
daca eram "o blonda din mall"?era mai bine,nu ma mai stresam decat atunci cand imi alegeam culoarea ojei pe care urma sa dau 1 mil 600,bani de la iubitul meu bogat si curvar,care ma fute de cate ori vrea,cum vrea,pe cat vrea....
dar asa...ma chinui degeaba,ma plac doar cativa oameni,printre care ma numar si eu,dar foarte rar.par o frustrata?!sunt,recunosc...nu pot sa explic de ce,de ce nu,de ce nu ma schimb,de ce vreau sa ma schimb...


mai am o problema.
cu cei care cred ca punctele de suspensie sunt inutile.
si cu cei care cred ca tot ce scriu aici e adevarat.
si cu cei care imi pun o eticheta dupa ce ma vad o data sau dupa ce citesc niste randuri.
ascult o melodie scrisa,cantata,facuta si data dracu' de un prieten,.si ii dau dreptate in ceea ce priveste viitorul,drumul asta care duce spre Nicaieri.oare mai e mult pana acolo?


poate nu se intelege negativismul meu din randurile astea si din alte randuri,scrise tot de mine.explic doar prin faptul ca ma las foarte mult influentata de ce se intampla in jur.dar asta nu inseamna,repet,ca ceea ce scriu aici ma si reprezinta(in totalitate).

acuma,o intrebare de o mie de puncte:cine plm da peste blogul meu?si daca da,are rabdare sa citeasca?apoi,daca a citit,are timp si chef sa ma judece,sa rumege ce scriu,ce gandesc?

suferim de egocentrism."si asta ne ocupa tot timpul!"


P.S.am pus ghilimele,pt ca aia cu timpul nu imi apartine,altu mai destept a zis-o.adica mircea badea.sunt curioasa ce eticheta o sa mai am acum,ca ma uit la badea...?si il mai si citez....

November 03, 2006

De ce trebuie?

exista oameni de care ne atasam foarte mult,fara nicio explicatie rationala.exista oameni pe care ii iubim doar pentru ca ei ne iubesc.exista oameni pe care ii admiram pentru ce fac,pentru cum sunt,pentru ca exista.
ma intreb daca nu cumva ne atasam de de oameni datorita faptului ca nu stim sa "gestionam" cum trebuie afectiunea,iubirea,respectul.poate ca nu ar trebui sa ma simt atat de legat(a) de o persona pe care uneori o urasc,dar fac asta foarte des si,culmea,nici nu inteleg de ce.mai mult,mi se pare foarte ciudat cand cineva imi prezinta situatia,iar eu ,in prima faza,neg cu toata fiinta mea.sa se intample asta pentru ca nu stiu sa-mi dozez sentimentele?pentru ca nu am pe nimeni si simt nevoia sa iubesc pe cineva,doar de dragul de a iubi?
de ce trebuie sa iubim?
folosesc aici niste cuvinte atat de grele,atat de pline de semnificatii...nici eu le inteleg pe deplin.
as vrea sa imi explice cineva,mai istet decat mine,daca nu cumva,suntem condamnati sa ne atasam de cineva,sa iubim?de ce simtim vesnic nevoia inexplicabila de a ne inchina cuiva,de a crede in cineva(si aici nu ma refer la aspecte religioase)?
ne raportam mereu la ceva superior,ne dorim sa ajungem "mai sus" si inevitabil,ne atasam de acel ceva.dar ce se intampla cand ceva-ul ne este inferior?cand nu avem cum sa ne identificam cu acel ceva?de ce totusi,ne este asa greu sa renuntam?vrem,instinctiv,sa-l schimbam,sa-l ajutam,sa-l facem sa evolueze,adica sa devina un ceva la care sa tindem?si daca da,pe baza caror criterii?de ce vrem sa transformam un ceva inferior intr-un ceva superior?si daca putem sa facem asta,inseamna ca avem puterea sa ne schimbam si pe noi.atunci,noi de ce nu ne suntem superiori noua?si chiar daca altcineva ne considera superiori,noi de ce nu ne iubim pe noi?
concluzii nu exista,cred eu,pentru ca pana si cioran s-ar fi incurcat in asemenea filosofari.exista insa,urmatoarea constatare:cu cat ne atasam mai mult de cineva,cu atat ne indepartam mai mult de noi.o fi adevarat?o fi bine,o fi rau?

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...