February 28, 2008

aripi de fluture* re-edit (28 februarie)


iti mai amintesti cand m-am nascut? era vineri.si iunie.mai devreme cu doua luni.toti au crezut ca voi muri.aveam mai putin de doua kg.numai tu ai crezut ca sunt pregatita (si) pentru lumea asta. m-ai ajutat, probabil, dar asta nu imi amintesc.

~~~~

imi amintesc cum ma culegeai de pe jos cand,grabita,ma imprastiam pe aleea din fata casei. genunchii mei iti erau recunoscatori dupa fiecare cazatura,cand ii acopereai cu manis.iti mai amintesti gustul galben de manis? si crusta genunchilor mei si a suferintelor tale?

~~~~

mai stii cand am adormit in butoiul ala imens,dupa ce ne-am uitat la stele,incercand sa gasim un nume pentru fiecare?atunci am realizat,pentru prima oara,ca pot zbura. pe vremea aia nu stiam ca anumite lucruri se intampla numai in vise...

~~~

dar cand am cosit...mai stii?fire de iarba, fire de viata. atunci m-am taiat la picior. m-ai lasat sa ma urc pe capita de fan proaspat, ca sa fiu mai aproape de cer. nu intelegeam, cum nu inteleg nici acum, de ce e atat de departe cerul.

~~~~


prima iarna pe care mi-o amintesc e cea in care mi-ai construit un derdelus. era atat de inalt, iar mie imi era atat de frica de inaltime...numai tu m-ai convins sa imi dau drumul tocmai de-acolo, de sus. sania nu se mai oprea si pentru o clipa am crezut ca voi muri. pe-atunci, credeam ca moartea inseamna sa stai in pat toata ziua si sa nu poti sa vorbesti, sa mananci, sa bei , sa vezi sau sa auzi. doar sa zaci acolo, fara sa poti comunica in vreun fel cu ceilalti.

~~~~

imi amintesc si cand alergam pe camp, calare pe cal sau pe bicicleta, in cautare de ...libertate. nu prea aveam idee ce inseamna, dar stiam ca asta te facea pe tine fericit, asa ca m-am hotarat sa imi doresc sa fiu si eu libera. curtea, care la inceput mi se parea imposibil de mare, s-a miscorat in fiecare zi,mai mult si mai mult si mai mult...acum e doar o gradinita cu ghiocei salbatici si cu iepuri albi. apropo, stiai ca avem iepuri? nu ma intreba ce o sa se intample cu ei,ca nu stiu.

~~~~


de serile calde de vara, cand fumegau copacii dupa o ploaie repede si rece, cand stateam pe scarile din fata si ni se parea ca realitatea e ,de fapt, o carte postala? mai stii cum intindeai mana,in fata, sa te convingi ca nu e nimic sau ca nu e hartie? te trezeam din reverie zicandu-ti sa schimbi muzica. ma saturam uneori si de edith piaf....

~~~~

apoi, piersicile. si alunele. si salcia care isi intindea tentaculele pana pe scari. si merele dulci-acrisoare.de nucile verzi ai uitat?

~~~~

imi amintesc si sunt sigura ca si tu mai stii ziua in care am venit de la spital si tu mi-ai daruit o ...banca. stiai ca o bancuta numai a mea,ma va face fericita.si asa a fost.cele mai frumoase pagini le-am citit acolo.cele mai frumoase vise incepeau pe banca.iarna plangeam pentru ea.printre biscutii de gheata de pe geam,o vedeam prabusindu-se sub atata zapada.noroc ca venea primavara. si iar infloreau ghioceii salbatici sub ea.n-am inteles niciodata de unde atata forta.

~~~~

de povestile tale nu am uitat cu siguranta.copilaria ta mi se pare cea mai frumoasa. a mea a trebuit sa fie incadrata undeva.a ta nu are varsta.nu are limite.de niciun fel.

~~~~


ultimul craciun impreuna a ramas incrustat cu miros de "acasa" in sufletul meu. arunci mi-am dorit sa pot da timpul inainte,sa vad cat mai poti sa fii asa.oare se intampla sau doar credeam ca zapada e atat de alba?si ca leandrii infloresc in decembrie,dar pe sala? si ca tu erai atat de aproape de mine?

~~~~


nu stiu unde esti acum.nici nu vreau sa stiu.imi doresc doar sa pot sa iti transmit in continuare gandurile mele.de care sa te poti bucura uneori.atat.

~~~~



* sau....pentru tata

February 22, 2008

.

am hotarat sa incetez sa mai scriu. macar pentru o perioada. si cand spun sa incetez, nu ma refer numai la a mazgali pe net. am sa iau o pauza de scris. romanul nu e gata, jurnalul e abandonat demult, iar de cand citesc atat de mult, imi dau seama ca scriu foarte prost si degeaba.

in plus, am descoperit ca exista cineva care nu numai ca simte multe dintre cele ce ne inconjoara la fel ca mine, dar le si descrie la fel. am regasit ganduri redate in exact cuvintele pe care le-as fi folosit eu, daca as fi vrut sa le impartasesc. numai ca mie mi-a fost frica sa fiu atat de sincera. si nu, evident ca nu am sa spun cine este persoana.

vorbeam acum cateva zile, cu un prieten scriitor wannabe, despre cum ar fi daca toti ar/am scrie sincer. sincer de tot. sinceritate in fiecare litera si rand.

ar fi cel putin dureros. iar eu as vrea sa scriu, de-acum incolo, sincer. numai ca, momentan, nu-mi mai trebuie lucruri dureroase. asa ca am sa ma opresc.

planuiesc o excursie din care sa nu ma intorc decat la vara. si un jaf, pentru ca acolo unde voi locui, va fi foarte scump. o maimuta capucin si un tablou original, din 1954, vor fi greu de intretinut. dar sunt optimista.

pe data viitoare!

February 10, 2008

amintirea lucrurilor inca neintamplate (2)

azi-dimineata am ascultat robbie williams- no regrets de vreo 40 de ori. mi-am scos picioarele in aerul rece si mi-am amintit de primaverile petrecute in berlin.
ceaiul de menta, fumul de tigara sau picaturile de soare m-au facut sa ma intreb daca nu, cumva, e prea mult ce mi se intampla. intotdeauna mi-a fost frica de momente din astea, cand totul este/pare perfect, pentru ca stiu ca intotdeauna platesti pentru starea de bine, pentru zambetul de la 6 dimineata.

tot pe la 6 dimineata ningea cu fulgi mari. cativa spanioli facusera trenuletul pe strada si cantau. un barbat se dadea in leagan, razand. el zambea. pana si ea era fericita. iar eu am plecat sa cumpar gogosi simple, "impudrate", pe care sa le mancam cu totii, razand, inecandu-ne cu pudra de zahar si dorindu-ne sa fim asa si peste 30 de ani.

//No regrets they don't work
No regrets they only hurt//
Just.... smile!

February 05, 2008

Fericire intr-unul

Dragoste, sex, prietenie, relatie, amante, amanti, feti-frumosi, angeline wannabe, gelozie, incredere, casatorie, copii, minciuni, iubiri, despartiri, dorinte.

Sunt cateva dintre cuvintele pe care le aud, zilnic, de ceva timp incoace. Alcatuiesc subiecte ce pot fi discutate si intoarse pe toate partile, fie ca esti cu mama, cu prietenele sau cu prietenii. Toata, dar toata lumea vorbeste despre cat de bine sau cat de rau este sa fii intr-o relatie, toti se dau cu capul de pereti cand ceva nu merge bine intr-o relatie, toti isi doresc o relatie, toti vor dragoste sau macar sex si mai ales, toti cred ca singur = ratat.
Daca ai pe cineva, e musai sa povestesti celor ce te asculta (sau nu) despre cat de minunat e, despre mancaruri si pozitii favorite, despre cand si unde iesiti, despre cum si ce gandeste celalalt, despre planuri de vacanta si de viata.
Daca nu ai pe nimeni, e musai sa raspunzi la tot felul de intrebari cretine, sa zambesti acru cand prietenele se ofera sa iti aranjeze intalniri si sa raspunzi si mai acru la mesajele unor indivizi fara viata.
Daca esti singur, atunci clar trebuie sa transformi iesirile la cafea intr-un sport, pe care, dupa parerea celor din jur, trebuie sa il practici de cateva ori pe saptamana.
Esti sfatuit ba sa iti mai cobori standardele, ba sa nu mai iei in serios tot ce zboara. Brusc, agenda ti se dilateaza cu vreo douazeci de numere si faci bataturi de la atata tastat pe mess, iar cand le spui prietenelor ca "nu a fost sa fie", esti privit ca si cum " Asta ce vrea, frate? Sa vina Brad Pitt/ Angelina s-o/sa-l invite in oras?"
Ti se alcatuiesc profiluri si portrete, ti se pun pe hi5 si poate in curand, pe matrimoniale.ro, iti ies vorbe cum ca ai fi gay sau macar bi, sora se ofera sa iti dea bani pentru o noua schimbare de look, ba chiar iti face programare la un super-salon desi tu nu ai nevoie, prietena cea mai buna te tine la curent cu toate stirile despre cine cu cine si-o mai trage si cine de cine s-a despartit, chiar daca tu pari usor spre deloc interesat, esti impins spre relatii mai vechi, poate-poate descoperi ceva nedescoperit atunci, toate numai ca "sa intri si tu in randul lumii".
In scurt timp, mama te va suna sa te intrebe ce mai faci, cum iti mai merge, de ce nu ai si tu pe cineva, cu care sa incepi o relatie, cu care sa iti faci planuri de viitor..."Stii, mama, eu la varsta ta, eram maritata si insarcinata. Tu, ce mai astepti?"

Cum sa nu te saturi? Cum sa nu faci alergie, sa nu iti provoace mancarimi toate discutiile astea? Cum sa le explici ca ti-e bine asa? Cum sa ii faci sa inteleaga ca nu ai 40 de ani si nu e cazul sa se alarmeze? Cum sa le demonstrezi ca la 20 de ani e mai bine sa sari dintr-o floare in alta, decat sa stationezi, aiurea, pe aceeasi petala obosita, doar ca sa ai o relatie stabila?

Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa ma calugaresc.
Am si eu momentele mele de melancolie si de depresie, cauzate clar de aceeasi manie: de ce nu esti ca ceilalti? de ce vrei sa fii un outsider si mereu altfel?
Momentele depresive "se spala" cu niste vin bun sau macar cu un ceai, iar daca nu e de ajuns, cu dans pana dimineata si plecat acasa la el sau la mine.
Se cauta job nou si atractiv, cu oameni misto si cu salariu si mai misto. Se trece la etapa urmatoare: se iese mult si des cu prieteni singuri, necomplexati, cu care se vorbeste despre filme si mai ales, despre moda. Apoi, se merge in magazine, se cumpara blugi sexy si pantofi de lac, o geanta supra-dimensionata si se savureaza un cappucino, intr-un fum languros, citind cateva pagini din Vian.
Si daca nici asta n-a mers, (adica nici cele de mai sus nu le-au inchis gurile tuturor planuitorilor de vieti) trebuie sa pleci macar cateva zile la Berlin. Sau Paris. Sau Budapesta. Singur.

Peste cateva saptamani, totul o sa para extraordinar de frumos si de "asezat"! Trebuie doar sa ai mai mult incredere in tine, sa arati ca daca ti-e bine cu tine, nimic nu poate sa stea in calea "fericirii in 1" !

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...