February 28, 2008

aripi de fluture* re-edit (28 februarie)


iti mai amintesti cand m-am nascut? era vineri.si iunie.mai devreme cu doua luni.toti au crezut ca voi muri.aveam mai putin de doua kg.numai tu ai crezut ca sunt pregatita (si) pentru lumea asta. m-ai ajutat, probabil, dar asta nu imi amintesc.

~~~~

imi amintesc cum ma culegeai de pe jos cand,grabita,ma imprastiam pe aleea din fata casei. genunchii mei iti erau recunoscatori dupa fiecare cazatura,cand ii acopereai cu manis.iti mai amintesti gustul galben de manis? si crusta genunchilor mei si a suferintelor tale?

~~~~

mai stii cand am adormit in butoiul ala imens,dupa ce ne-am uitat la stele,incercand sa gasim un nume pentru fiecare?atunci am realizat,pentru prima oara,ca pot zbura. pe vremea aia nu stiam ca anumite lucruri se intampla numai in vise...

~~~

dar cand am cosit...mai stii?fire de iarba, fire de viata. atunci m-am taiat la picior. m-ai lasat sa ma urc pe capita de fan proaspat, ca sa fiu mai aproape de cer. nu intelegeam, cum nu inteleg nici acum, de ce e atat de departe cerul.

~~~~


prima iarna pe care mi-o amintesc e cea in care mi-ai construit un derdelus. era atat de inalt, iar mie imi era atat de frica de inaltime...numai tu m-ai convins sa imi dau drumul tocmai de-acolo, de sus. sania nu se mai oprea si pentru o clipa am crezut ca voi muri. pe-atunci, credeam ca moartea inseamna sa stai in pat toata ziua si sa nu poti sa vorbesti, sa mananci, sa bei , sa vezi sau sa auzi. doar sa zaci acolo, fara sa poti comunica in vreun fel cu ceilalti.

~~~~

imi amintesc si cand alergam pe camp, calare pe cal sau pe bicicleta, in cautare de ...libertate. nu prea aveam idee ce inseamna, dar stiam ca asta te facea pe tine fericit, asa ca m-am hotarat sa imi doresc sa fiu si eu libera. curtea, care la inceput mi se parea imposibil de mare, s-a miscorat in fiecare zi,mai mult si mai mult si mai mult...acum e doar o gradinita cu ghiocei salbatici si cu iepuri albi. apropo, stiai ca avem iepuri? nu ma intreba ce o sa se intample cu ei,ca nu stiu.

~~~~


de serile calde de vara, cand fumegau copacii dupa o ploaie repede si rece, cand stateam pe scarile din fata si ni se parea ca realitatea e ,de fapt, o carte postala? mai stii cum intindeai mana,in fata, sa te convingi ca nu e nimic sau ca nu e hartie? te trezeam din reverie zicandu-ti sa schimbi muzica. ma saturam uneori si de edith piaf....

~~~~

apoi, piersicile. si alunele. si salcia care isi intindea tentaculele pana pe scari. si merele dulci-acrisoare.de nucile verzi ai uitat?

~~~~

imi amintesc si sunt sigura ca si tu mai stii ziua in care am venit de la spital si tu mi-ai daruit o ...banca. stiai ca o bancuta numai a mea,ma va face fericita.si asa a fost.cele mai frumoase pagini le-am citit acolo.cele mai frumoase vise incepeau pe banca.iarna plangeam pentru ea.printre biscutii de gheata de pe geam,o vedeam prabusindu-se sub atata zapada.noroc ca venea primavara. si iar infloreau ghioceii salbatici sub ea.n-am inteles niciodata de unde atata forta.

~~~~

de povestile tale nu am uitat cu siguranta.copilaria ta mi se pare cea mai frumoasa. a mea a trebuit sa fie incadrata undeva.a ta nu are varsta.nu are limite.de niciun fel.

~~~~


ultimul craciun impreuna a ramas incrustat cu miros de "acasa" in sufletul meu. arunci mi-am dorit sa pot da timpul inainte,sa vad cat mai poti sa fii asa.oare se intampla sau doar credeam ca zapada e atat de alba?si ca leandrii infloresc in decembrie,dar pe sala? si ca tu erai atat de aproape de mine?

~~~~


nu stiu unde esti acum.nici nu vreau sa stiu.imi doresc doar sa pot sa iti transmit in continuare gandurile mele.de care sa te poti bucura uneori.atat.

~~~~



* sau....pentru tata

9 comments:

krossfire said...

Este probabil cel mai trist si mai bun post pe care l-am citit in ultima vreme. Bravo ;)

Ioana Sima said...

:( really, really sad! it made me sad too :(

Iulia said...

Foarte trist...si special. :(

roxanik said...

Eu aproape am plans(asa sunt eu mai plangacioasa).Foarte bun post!Felicitari!

Ana said...

Superb...Bravo.

inon said...

Iubeste libertatea!
dar vei gasi si mai multa libertate tocmai atunci cand vei ...
renunta la ea.
Cand vei ajunge ca altcineva sa fie mai important pentru tine, mai important decat toata lumea, mai important chiar decat viatza insasi.
Asta se poate intampla cand il vei iubi cu adevarat pe un EL.
EL poate fi un iubit, sau un BEBE al tau. Iubirea este de multe feluri. Iti doresc sa ai parte de toate "felurile" bune si sa fi ferita de "felurile" nebune :D

Raluci said...

hmmm...imi amintesc de postul asta. l-am citit si cand l-ai postat prima data. ca si atunci, si acum simt la fel. intr-o anumita masura si eu "l-am pierdut". din pacate, eu am incetat sa-mi mai amintesc, atunci cand el a (re)aparut. acum, nu sunt sigura daca "il am" sau nu...e foarte trist!

N3mira said...

ciudat modul in care niste cuvinte te fac sa-ti revezi filmul vietii, sau cum te fac sa vezi filmul unei alte vieti.. iar cand odaia mult iubita se transorma in patru scanduri ramai doar cu filmul in care nu mai esti actor, ci simplu spectator...

Annie said...

Sunt sigura ca daca ii poti transmite gandurile tale si daca poate cumva sa citeasca ce ai scris aici, este foarte mandru de tine, oriunde s-ar afla.

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...