May 28, 2008

ei doi

el, in fotoliul din piele rosie, asezat in mijlocul camerei sufocate de atata mobila. in jeansi, descult, cu camasa alba, cu gulerele ridicate si manecile suflecate. tine in maini o carte fara coperti si nu pare ca citeste. fata ii e lipsita de orice fel de expresie. o tabula rasa de pe care nu poti citi nimic. enigamtic. si enervant de cuminte....

ea, in camera cu fotografiile lipite prost pe toti cei cinci pereti. goala, langa fereastra acoperita tot de fotografii, fumeaza. langa ea, vaze pline cu crini albi. mirosul lor puternic aproape doare. la fel si tristetea ei. si nici un geam deschis ca sa iasa...

May 24, 2008

poveste cu semne de intrebare

anul trecut ma intrebam daca s-ar putea stabili o legatura directa intre cromatica si cronemica, daca timpul ar putea fi masurat in culori, daca lunea ar fi ciclam (si de-asta ar uri-o toti) sau daca joia ar fi un kaki plin de curaj. sau poate vinerea- un creme dulceag.



anul asta ma intreb daca bataile inimii corespund batailor din aripi de fluture, in miezul unei nopti albe. si daca fluturelui, un specimen deosebit din fam. nymphalidae, neobisnuit cu noaptea, ii bate inima mai tare, atunci cand cad stelele si se aud, din senin, acorduri de pian. ma mai intreb si daca fluturele stie cand a ajuns la cel mai inalt nivel al frumusetii sale. si mai ales, daca stie ca de-acolo, mai e putin pana va fi iar doar o forma fara forma.

"exista un moment, un apogeu, un climax, un punct culminant, doar unul singur, adevarat, in intreaga viata, pe care trebuie sa il constientizezi si mai mult, sa il traiesti. inainte si dupa, nu mai conteaza...."

asa mi-a spus mie un nymphalidae morpho menelaus, intr-o noapte, cand stelele cadeau.

*pic taken from here

May 16, 2008

ce-as face maine dupa-amiaza

as manca cirese amarui, stand pe un pervaz de lemn vopsit in culoarea unui vis demult uitat. as tine picioarele afara, in ploaia rece a verii si m-as gandi la nimic.


apoi as asculta tiersen si as manca dropsuri cu arome de zambile, ca sa uit de tigari.

si dupa-amiaza s-ar termina cu mana lui pe gatul meu, care miroase a chloe.

May 10, 2008

inceputuri

ador senzatia aia de inceput, de tremur si de emotie, de frica si de dorinte ascunse.
imi place ca atunci cand cunosc pe cineva, ma dedic intru totul lui sau ei. ma uimeste sacrificiul ala minor de care sunt in stare numai la inceput, acela de a ceda mare parte din timpul meu pretios, doar pentru cineva anume; de a ma gandi de cateva ori pe zi la el sau la ea, de a ma intreba daca ii plac mai mult margaretele decat trandafirii sau daca se simte mai bine in cafenea decat in club, daca il adora pe marquez sau daca il detesta pe vian.
nelinistea aia de dinaintea intalnirii, zambetele de la final, felul cum tresar cand suna telefonul, intrebarea chinuitoare: ma place la fel de mult cum il/o plac si eu? , toate alcatuiesc o stare pe care ne-o dorim cu totii, la un moment dat, indiferent cat de singuratici ne place sa ne credem.
apoi, senzatia de dupa, cand totul incepe sa prinda contur, cand incepi sa fii sigur ca ea/el va fi langa tine cand vei avea nevoie, ca te va insoti la o expozitie din Praga la care iti doreai sa ajungi, ca isi va petrece dupa-amiezele de duminica doar cu tine.
suma acestor senzatii si inca vreo cateva inseamna inceputul unei prietenii frumoase, poate al unei relatii.
ma intreb insa cum ar fi daca senzatiile astea ar exista zilnic, pe tot parcursul unei prietenii? cum ar fi daca tresarirea si emotia si dorintele ar persista? cum ar fi daca toata dupa-amiezele de duminica ar fi petrecute impreuna, pe un acoperis caldut, langa un pahar de vin si niste ritmuri de jazz? inceputul s-ar repeta in fiecare zi, ar deveni vesnic, ar deveni perfect.....

May 05, 2008

recomandari

mai nou, scriu recenzii de carti si cronici de spectacole.
dar am inceput sa citesc din ce in ce mai putin. carti, adica. de citit, citesc, ziare multe si mai ales, insemnari. pe ale mele, in special. recomand niste mazgaleli din aprilie-mai-iunie 2007. le consider bune, bine scrise. la fel cum ma consider pe mine uneori inteligenta si niciodata aroganta.
maine am sa merg la "romeo si julieta", la nottara. promit sa scriu o cronica dupa. altel, cum? :P
in rest, mi-e dor de macesaru si de desenele colorate, de pe asfalt.
imi lipseste o camasa sifonata pe care s-o imbrac dimineata, devereme, in timp ce fac un ceai de mango si mure.
si normal, mi-e dor de mare.

May 04, 2008

BB Brunes - Dis Moi

Difuzata peste tot, in Paris :X

Paris, mon amour (1)

Am ajuns din nou la Paris. De data asta, cu ai mei. De data asta, stiind ca va fi o vacanta boem-luxoasa, cu hotel de cinci stele, fara mucegai pe pervaz, cu mese la restaurante "de fitze" si nu pe/pe sub un pod sau pe niste scari, cu plimbari mai lungi la Chanel, Vuitton si Dior decat pe strazile ucigator de frumoase din Montmartre.
N-a fost deloc asa cum ma asteptam. Nu s-a intmaplat nimic din ce mi-am imaginat. Nici nu pot zice ca a fost mai bine sau mai rau. A fost altfel si intr-un alt fel, perfect. Am combinat Hiltonul din Defense, unde am stat, cu "carciumioarele" modeste din Marais si shoppingul de pe Rivoli cu statul pe scarile de la Sacre Coeur si burgerii de la Mc. Am descoperit ce misto e sa citesti pe niste scari de la etajul 56 si ce senzatie de neexplicat incerci pe bateaux mouche, cand se aprind luminitele de la turn, chiar in fata ta. Am facut bataturi de la atata mers pe jos, in Montmartre si pe Champs-Elysees si in tot cartierul Tuileries, dar am stat si ore intregi in masina, in drum spre Disneyland si spre Valle Village(un minunat complex de outlet-uri).
Ziua de Pasti a fost cea mai frumoasa. A inceput cu un mic dejun spectaculos, cu oua rosii si pasca proaspata si a continuat cu mersul la biserica, la Sacre Coeur, unde corul canta dumnezeieste. Plimbarea de dupa, prin Montmartre, cumparaturile din Place du Tertre, eclerele si tartele cu zmeura si mai ales, pranzul cu peste si paine cu nuca ne-au facut mai mult decat fericiti. Ziua s-a incheiat cu un vin perfect si cu creme brulee, la o terasa cu mese si scaune din rachita si cu chelneri amabili, cu sorturi albe, impecabile.
In fiecare zi am facut altceva, de dimineata pana seara am umblat peste tot, fara sa ne propunem sa ajungem intr-un anumit loc. Am fost la turn, dar n-am mai urcat pentru ca de 1 mai se pare ca toata populatia Terrei are liber si vine la Paris, la Tour Eiffel, altfel nu imi explic cum de erau sute de mii de oameni acolo, de toate natiile si culorile.
Am invatat Defense-ul pe dinafara, pentru ca GPS-ul nostru se ratacea tot timpul si incurca "droit" cu "gauche". Asa am si vazut, cred, aproape tot orasul, cu toate stradutele, bulevardele si pasajele lui.
Mi-am cumparat, evident, cele mai frumoase haine si cei mai frumosi pantofi si cel mai senzual parfum si cei mai comozi adidasi si cele mai incapatoare genti si cele mai fumoase postere si tablouri si bineinteles, cele mai gustoase bomboane.
Mi-au dat lacrimile la parada de la Disney si am ramas fara cuvinte cand mi-am dat seama ca exista orase mai mici decat un aeroport. Tot fara cuvinte am ramas si cand am descoperit Elie Saab si rochiile de-acolo. Si si atunci cand francezul creol mi-a zis, uitandu-se in ochii mei ca sunt cea mai frumoasa fata pe care a vazut-o vreodata si a plecat, fara ca eu sa zic ceva.
Si nu, asta nu inseamna ca am tacut toata vacanta. In franceza n-am prea vorbit, insa mi-am promis ca pana data viitoare cand ajung (sper sa fie la vara) sa vorbesc mult mai bine.
Sunt multe episoade de care n-am sa uit niciodata si pe care am sa vi le impartasesc si voua, vreti-nu vreti. Dar vacanta asta zau c-a fost minunata. Asa de minunata ca as fi vrut sa raman acolo, sa nu ma mai intorc. Si se pare ca mi-am dorit asta foarte mult, din moment ce am pierdut si avionul din motive care imi scapa inca. A fost un semn.... :P
Despre cat de mult imi plac mie francezii si de ce si despre pantofii mei de lac juliti pe aleile pietruite dintr-un parc fara nume, despre fructele glasate si despre locurile pe care le-am mai vazut, intr-un post viitor.

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...