December 07, 2012

zile si plumbi

ziua asta este mai grea decat o plapuma de lana de tara si ma apasa pe cap si pe umeri, ma apasa atat de rau ca a inceput sa ma doara mijlocul, o durere ascutita, surda, care s-a asezat undeva intre coccis si bazin si imi sfredeleste oasele ca un sarpe de desfundat tevi si ma apasa si nu pot sa-i opun rezistenta si simt cum imi impinge gatul in trunchi si imi imaginez cum maduva spinarii se scurteaza si se ingroasa si se transforma intr-o pasta si mi-e frica sa nu tasneasca printre vertebre si apoi printre coaste sau sa se imprastie aiurea prin corp si bulbul rahidian e acum undeva intre omoplati si spaima mea e mai mare imaginandu-mi cum nasul imi ajunge unde aveam inainte marul lui adam imi dau seama ca nu stiu nimic despre anatomia corpului omenesc si ca mai bine imi folosesc mainile lungi sa imping plapuma de plumb cat mai sus, deasupra capului si nefericilor mele si imping si ridic si forta mea e egala cu a unei pisici lesinate si incepe sa ma doara mai mult tot corpul care nu mai intelege impotriva cui sa lupte si mai ales, cum si ma trec fiori si mi se zbarleste pielea de pe coapse si din spatele urechilor si mi se face frig, probabil pentru ca sudoarea a inghetat pe mine si  in jur nu e decat un ciclam violent- culoarea preferata de femeile de la tara pentru "dosul" de plapuma si pentru durerea de oase si-mi lipseste lumina  si apasarea e la fel de hotarata si stiu ca nu se va ridica decat atunci cand voi putea sa-mi topesc frustrarile si neputintele, ca pe plumbii pentru pescuit,  intr-un ceaun, pe pirostrii arse de un foc de tara, intretinut de tata cu povesti din tineretile lui si povete pe care le credeam  pana ieri nefolositoare.




Vinovatie

Da, eu sunt de vina. Pentru toate cuvintele aiurea, pentru toata lipsa de afectiune pe care o primesc uneori fix in plex, pentru toate sensurile gresite pe care le atribui unor mesaje sincere, pentru toate intmplarile neintamplate pentru refuz sa fac parte din ele, pentru toate tacerile care apar exact atunci cand e nevoie de vorbe, pentru toata pasivitatea care ma stapaneste atunci cand trebuie sa fiu activa, pentru toate nodurile din gat, pentru toate sparturile din comunicare care nu isi au locul, pentru toate tristetile gratuite, pentru toate frustrarile fara sens, dar cu aspre consecinte, pentru toate umbrele unor obiecte care nu exista, pentru toate neintelegerile, din cuvinte, fapte si gesturi care nu-mi apartin, pentru furii de neexplicat, pentru toate explicatiile ilogice si nesincere.

Imi detest nerabdarea si impulsul de rosti solutii si ultimatumuri de care nu avem nevoie, imi detest dependenta de afectiune, imi detest sinceritatea si felul in care astept, imi detest neputinta de a gasi solutii potrivite situatiilor in care ma pun singura, imi detest incapacitatea de a intelege consecinte pe care singura le provoc prin actiunile mele, imi de




Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...