azi-dimineata am ascultat robbie williams- no regrets de vreo 40 de ori. mi-am scos picioarele in aerul rece si mi-am amintit de primaverile petrecute in berlin.
ceaiul de menta, fumul de tigara sau picaturile de soare m-au facut sa ma intreb daca nu, cumva, e prea mult ce mi se intampla. intotdeauna mi-a fost frica de momente din astea, cand totul este/pare perfect, pentru ca stiu ca intotdeauna platesti pentru starea de bine, pentru zambetul de la 6 dimineata.
tot pe la 6 dimineata ningea cu fulgi mari. cativa spanioli facusera trenuletul pe strada si cantau. un barbat se dadea in leagan, razand. el zambea. pana si ea era fericita. iar eu am plecat sa cumpar gogosi simple, "impudrate", pe care sa le mancam cu totii, razand, inecandu-ne cu pudra de zahar si dorindu-ne sa fim asa si peste 30 de ani.
//No regrets they don't work
No regrets they only hurt//
Just.... smile!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
-
Azi fac 20 de ani! Incerc sa spun asta tare,clar,sigura pe mine,dar nu imi iese.Pentru ca mi se pare atat de sublim,de frumos,de crud,de nes... -
artistocrata.... increzuta..... educata..... mereu bine imbracata.... recent, bob.... french style.... muzica perfecta.... arome puternice..... -
recunosc! imi plac barbatii mai mari.mama imi zice ca nu sunt sanatoasa,vecina -ca sunt curva,psiholoaga crede ca intr-un barbat matur regas...
No comments:
Post a Comment