September 06, 2007

anotimpuri

s-a mai dus o vara.
asa voiam sa incep, dar m-am razgandit.nu,vara nu s-a dus nicaieri.de fapt, nici nu a fost aici.
pentru mine, vara insemna mere acrisoare si zmeura, fotografii sepia la nea paul,cu diploma galbuie acoperindu-mi gaurile din uniforma comunista,vise visate afara,apa calduta si fan, viespi si cirese amare,poate si muzica pacificului in dupa-amiezele ploioase.vara era atunci cand nu imi mai era frica de intuneric si cand zgarieturile de pe maini nu ma usturau decat in apa dunarii.vara insemna curaj si mai ales, reusita.imi iesea totul exact asa cum voiam.reuseam sa intamplu ce visam.reuseam sa ma inchipui jurnalista.reuseam sa scriu.reuseam.reuseam sa ma ascund atat de bine, ca nimeni nu ma gasea la "ascunselea", reuseam sa ma ascund atat de bine,incat nimeni nu stia ce si de ce ma doare.reuseam....

vara asta,nu a fost deloc asa.o mie de intamplari care de care mai bizare, un mozaic spalacit din bucati chicioase si "cosmopolite", fara legatura intre ele,bulversand totul.
"vara" asta ne-a transformat pe toti in niste labili urati si uraciosi.am trecut atat de repede prin atat de multe stari,ca nici nu ne mai amintim care dintre ele ni se potriveste mai bine,nu mai stim pe care am vrea s-o pastram,nu ne mai regasim in nimic.
nu ne mai putem ascunde,pentru ca am devenit toti la fel si stim despre ceilalti tot ce stiu si ei despre noi,simtim la fel si gandim la fel,dar nu vrem sa recunoastem,tinem la unicitatea noastra,nebagand in seama faptul ca a fi unic inseamna acum, sa fii la fel.

intre timp, a venit o alta toamna.
ea e diferita de celelalte doar pentru ca asa vrem noi s-o percepem.in esenta,ea inseamna tot ploi scurte si nori lungi,marturii si vise urate. zilele ei incep candva, intre mirosul de cafea braziliana si cel de miere de salcam, topita in ceai de iasomie si se sfarsesc in fum de tigara si tus de ziar.intre,nu exista decat vorbe in van si pe alocuri,rasesete.poate si tipete cand se face brusc,marti.

eu stiu ca am sa imi traiesc toamna asta asa cum mi-am trait si vara.sperand. altfel,nu pot.voi spera in continuare ca va fi altfel.nu vreau mai bine sau mai rau.vreau doar altfel.voi spera ca primele zile din noiembrie o sa ma oblige sa rad. si ca la sfarsitul lui decembrie,am sa plang in sfarsit.de fericire.am sa uit pana atunci ca am ras in hohote la inmormantarea bunicii mele,ca nu l-am iubit cand trebuia sa-l iubesc,ca am plecat la mare cu ea si m-am intors singura,ca sunt peste patru ani de cand nu l-am mai vazut si o sa mai treaca o vesnicie pana am sa-l vad, ca nu vorbesc pe intelesul lor decat noaptea,in somn si ca n-am sa le pot invata limba aia ciudata niciodata,ca la vara va fi altfel,ca voi primi un raspuns la mesajul de azi, ca voi intelege ce inseamna ambiguu,in acceptiunea lor,ca el ma va ierta, ca eu voi putea sa plang din nou,la el pe piept.

"anotimpul tau preferat...care e?"

2 comments:

Anonymous said...

Cat de frumos scrii...

Ingrid said...

multumesc,ana!
:)

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...