«Arsita despica craniul orasului si scoate la iveala creierul lui alb.» Truman Capote, O vara de rascruce

oricum, dar nu augusta

intamplari de unica folosinta
asfalt fierbinte, kilograme de praf
intr-un oras pe care l-am privit doar cu ciuda
nimic din ce-am trait acolo n-o sa-mi ramana
in cap mai mult de cateva luni
ciuda, acest sentiment care amesteca voit
invidia, supararea si piersicile albe fermentate
neputinta, senzatia de indiferenta
pe care le strivesc intre dinti
care imi fac gura punga
imi dau lacrimile de atata acreala
si mi se face dor de mama, de casa, de trecut
ma intreb obsesiv, repetitiv unde m-am pierdut
si plec din nou, sperand ca atatia altii,
ca ma voi regasi, cat mai repede, cat mai departe.

sunt moale ca o coca, ma urasc pe zi ce trece mai mult
ma inmoi si mai mult si mi se face frica
ca sa ma linistesc, incep sa numar
numar pana la 26 si ma opresc
de luni de zile incerc sa numar pana la 27
si nu reusesc

desenez pe asfaltul fierbinte un cerc
si invit necunoscuti sa paseasca in el
sa stea nemiscati un moment
sa inchida ochii
sau sa se uite la cer
sa ma priveasca pe mine
sau sa ma intrebe ceva personal
e cercul pe care imi vine sa-l desenez oriunde
ma simt nesigura, moale sau de unica folosinta
pentru mine, august nu are si feminin.