Usa interzisa

[...]"Cuvintele mi s-au terminat si,odata consemnata aceasta grimasa a durerii,nu mai urmeaza decat caderea in propiul meu gol.Medicii numesc aceasta stare depresie.Eu o inteleg mai bine ca dezagregare a sistemului de iluzii in virtutea caruia inaintam,faptuim,ne agitam,dam contur clipei urmatoare si zilei de maine.Sistemul de iluzii-acesta este pintenul intregii noastre vieti,acesta este morcovul existential, pe care viata ni-l asaza si ni-l flutura sub nas,planurile pe care le alcatuim din propria noastra substanta vitala si pe care le ridicam,ca pe un prunc nou-nascut,deasupra capului nostru,pentru a le aseza apoi,de inadata ce le-am facut,la o distanta convenabila de locul in care ne aflam,urmarindu-le neabatut prin ani,asemeni unui animal care merge,halucinat,pe urma de miros a hranei sale.Asa se naste sensul vietii noastre.Numai ca hrana pe care o adulmecam fara incetare cu fiecare zi nou inceputa,noi suntem cei care o secretem si tocmai fabricarea aceasta neintrerupta a sistemului de iluzii este garantia sanatatii noastre mentale.Pentru ca daca nu ar fi asa,ce ne-ar mai tine in viata pe noi toti,fiinte nascute cu o condamnare la moarte in buzunar?Daca nu ar fi airbag-ul acesta montat discret in viscerele noastre,balonul acesta umflat cu iluzii menit sa ne apere de socul ciocnirii cu singura perspectiva certa a vietii noastre(care este sfarsitul),nu ne-am trezi cu sufletul stalcit in fiecare dimineata?Daca nu am fi prinsi in plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem sa le facem-de la cele mai marunte si pana la cele mai marete-ce ne-ar tine atat de bine infipti in aceasta 'coaja' de pamant?"