April 25, 2007

tarantule...

timpul nu se opreste niciodata. uneori,se taraste mai incet printre picioarele noastre,incercand sa isi faca loc,ca un pui timid de tarantula .noi suntem prea grabiti sa ne dam seama de asta.suntem convinsi ca el e de vina pentru multe din nereusitele noastre.mai ales pentru greselile pe care le facem.nu mai avem timp sa iertam.nu mai suportam sa fim umiliti.de parca ne grabim undeva.unde trebuie sa ajungem intregi.auto-conservarea isi spune cuvantul.ne e frica sa suferim.ne e frica sa descoperim alte masti.masti care ne ajuta mai tarziu,pentru a nu mai confunda greseala cu secunda.
uitam ca timpul se masoara diferit,de la om la om,in functie de sentimente,in functie de dorinte si de amintiri. unii fac un an,altii s-au saturat de viata.unii rad lumina,altii fumeaza intunericul,asteptand o noapte vesnica.
si alte pasari zboara,vestind..
e sezonul imperecherii sosetelor si dezperecherii sufletelor.
bonne chance!

1 comment:

Anonymous said...

Imi place ca de fiecare data cand am timp sa citesc blogul tau gasesc ceva nou de citit.Spui lucruri profunde imbracate in cuvinte razlete (parerea mea),care mereu ma baga intr-o stare profunda de melancolie si de regrete ca nu stiu mai multe.

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...