motor! actiune!

cineva zicea odata ca ne comportam ca niste regizori,ca vrem ca cei din jur sa joace numai anumite roluri,dupa scenarii bine scrise,dupa planuri bine intocmite,fara loc de improvizatii.
nu am fost de acord,la inceput.am zis ca mie mi-ar placea ca cel de langa mine sa fie original,imprevizibil,sa ma surprinda mereu.altcineva mi-a atras atentia:"si asta e tot un scenariu.si ala e tot un rol pe care tu i-l impui ."

avea dreptate.ma astept sa fie altfel,sa nu stiu cum sa fie,dar in acelasi timp stiu exact ce vreau,stiu exact ce trebuie sa faca,stabilesc niste reguli,ma enerveaza daca reactioneaza altfel decat ma astept,ma supar daca nu controlez eu situatia,imi plac finalurile triste,dar nu imi doresc sa le traiesc eu,prefer sa sufere altii in locul meu,e problema lor ca nu corespund "cerintelor". stim si ca intotdeauna putem fi tentati sa organizam alte castinguri,ca cine stie ce "actori" pot fi descoperiti....

si cand ma gandesc ca eu chiar imi doream sa ma fac regizor....(dupa aproape 3 ani de actorie,mi-am dat seama ca nu pot face parte din lumea aia,decat ca spectator.nu am vrut sa devin un veleitar.am plans,mi-a parut rau,acum mi-am dat seama ca nu trebuie facultate ca sa fii regizor:)