un balon,doua baloane

azi am inteles de ce nu pot sa iubesc pe cineva cu adevarat! s-ar putea sa ma insel,dar sa zicem ca (tot azi) imi convine explicatia asta: parti din ce sunt eu,bucati mari din dragostea mea, se regasesc in anumite persoane,impartite inegal,deloc proportionale,ca un corp de fluture mic,mic,cu aripile cat ale unui albatros.cand o sa imi adun toate partile astea,raspandite in fiecare, o sa fac o bucata mare si gustoasa,pe care am sa i-o daruiesc cuiva.din pacate,va fi singura persoana pe care o voi iubi cu totul.pana intr-un punct.

azi,mi-am dat seama ca am pierdut pe cineva.o parte mare,care ocupa mult loc,undeva in mine.
n-am sa plang,caci chiar am obosit sa fac asta.am sa ma bucur,am sa rad: bucata asta mare s-a intors,e in mine din nou si se aduna cu altele,asteptand nerabdatoare sa formeze un intreg frumos si colorat,ca un balon-curucubeu,plin cu heliu.cu unul care nu iti transforma vocea,ci sufletul in ceva haios,bun,frumos!


no comments,please! :)