caducitate

traiesc in mai
nu mai e nevoie de cuvinte
viata mea e atat de dadaista
incat am inceput sa amestec "realul"
cu mirosul de cafea
si cu cel de salcam inflorit sub geam
aici,in nucleul unui alt nucleu de trairi
numit impropriu acasa

inainte de a pleca,
femeia cu un prunc in brate spuse:
linisteste-te!nu e bine sa iti doresti
mai bine viseaza urat!
viseaza kaki si indigo
vei trai altfel dupa.
si a zburat inapoi,printre sfere transparente
uitandu-se inapoi de fiecare data cand schimba directia
direct in sufletul meu si mai maron.

bucati de stanci,cam cat un vagon de metrou
pluteau mai lejer decat imi aminteam.
pe fiecare dintre ele
cresteau tufe de zmeura.

de casele plutitoare ,
cu acoperisuri de tigla
uitasem
din apele ruginite
pe care stateau
se hranisera arbusti de iasomie
care imbracasera portile lor
din lemn plouat.

banutii din bucatile de ciment
din care se hraneau gandacii,
da,da...gandacii aia stravezii
despre care se spune ca sunt prietenosi
ruginisera si ei.
spicele de grau de pe ei
semanau acum cu degete
slabe,cu piele zbarcita
mirosind a spirt si a penicilina.

de undeva,dintr-o barca
se auzea o melodie
pe care ieri,o fredonau cu totii
cineva zicea ca e imposibil
sa fie cantata la harpa.

nimic nu era transparent
totul existase
candva
intr-un mai