"atentie,cad pietre!"

"atentie,cad pietre!scrie la intrarea in defileul sufletului meu,dar tu nu ai vazut asta si ai apasat pana la fund pedala de acceleratie.acum nu mai pastrez in mine decat caroseria automobilului tau avariat si urmele cauciucurilor,ca niste rani ce se sterg incet."
ciprian macesaru - "cantecul greierilor de sub calea ferata"


rufele colorate timid,intinse pe franghiille intepate de pe blocul meu si numai al meu se scorojisera azi,chiar daca soare nu mai era demult.mi s-a facut mila de manecile lor jilave si de tivurile lor aproape fosilizate si am urcat sa le strang.lumina de sus,de pe bloc,semana cu cea din camera femeii care ghiceste in carti,care vede totul,pana in haurile sufletului si inapoi,cu ochii ei mai mult decat albastri.mi-am adus aminte de ce mi-a spus atunci,razand,mi-am adus aminte de ploaia de acum doua zile, mi-am adus aminte de pietrele din sufletul meu,care aui nceput sa cada nepasatoare,asemenea clestilor (de rufe) care se prabuseau, mai devreme,resemnati,in cosuletul din plastic ieftin.
in aceeasi lumina destul de magica am realizat ca am nevoie de vopsea.rosie,albastra si neagra.nici galben nu ar strica...
indicatoarele trebuie revopsite.cei care intra in defileul sufetului meu si cei care doar viziteaza barajul acestuia nu mai reusesc sa "citeasca" indicatoarele.asta e,de fapt,problema mea.dar am de gand s-o rezolv.sa revopsesc.si indicatoarele,poate si pe mine,in niste culori mai sincere cu mine.sau mai curajoase.sau macar mai darnice....