"E pentru tine", mi-a spus.Si mi-a intins, timid, un desen.
M-am uitat mai atent la cel ce statea in fata mea.Par tepos, nisipiu, ochi mari, de culoarea mierii si un ten perfect.Isi musca buza de jos si isi tot aduna niste scame invizibile de pe puloverul bleumarin.Atunci mi-am dat seama de tot.
N-am mai putut decat sa ii multumesc,iar el a baguit ceva, nu stiu ce, s-a intors si a plecat.Mergea repede, ca si cand il urmarea cineva.S-a oprit, dupa vreo 10 pasi si s-a uitat la mine.Am avut senzatia ca vrea sa se intoarca.Mi-as fi dorit sa fie asa, insa inainte sa ma gandesc ce as fi facut daca s-ar fi intors, el era deja departe.
Am indreptat foia mototolita si m-am uitat pe desen.Desen de copil.In linii subtiri, aproape sterse, conturase o silueta de barbat in costum.Fata lui exprima fascinatie, nedumerire si regret in acelasi timp.Deasupra lui, suspendate, niste inimioare alungite mult prea mult.Patru la numar.
Un zambet tamp mi s-a asezat pe fata, fara se vreau."Ce stupid", am gandit imediat si in urmatoarea secunda, m-am infuriat pe mine pentru cat de banala puteam sa fiu, pentru cat de seci mi-erau cuvintele, tocmai atunci cand ar fi trebuit sa improsc cu epitete si metafore.
Eram gata sa arunc schita, cand am vazut restul.Langa tanarul in costum, o femeie.Imbracata in acelasi costum barbatesc, cu parul prins bine la spate, cu mainile in buzunare.Fiinta androgina si delicata, cu ochii scaparand forta, cu buzele stranse.Parea ca se gandeste.Se uita undeva, in sus, nicidecum spre el.Pe cravata ei, trei litere: N T I.
As fi vrut sa imprim aceleasi litere pe ceafa lui alba, mirosind a mosc.Si pe incheietura mainii stangi.Sa vada ca nu are intotdeauna dreptate.Sa planga.Dar el stia deja.Stia mai multe decat mine.Mai multe decat am stiut, mai mult decat am sa stiu vreodata.
Nu eram invinsa, eram doar constienta.N-am sa inceput sa tip.Nici sa plang. Nici desenul nu l-am aruncat.Am plecat, uitandu-ma pe furis la fetele oamenilor care treceau pe langa mine, prin mine.
* nebanuit, insula, taina
pic taken from here
1 comment:
Hristos a inviat!Mi-a placut foarte mult tot ce ai scris, si in special acest "Capitol 11". Esti norocoasa, crede-ma.Cateodaata te-am inteles, insa uneori ai fost atat de naturala,incat...am fost geloasa! Sa stii ca mereu cineva va fi mai prejos de tine, dar si mai presus! O zi placuta!
Post a Comment