October 23, 2007

smile!

citeam azi, in "istoria iubirii", despre cat de bine te simti cand zambesti si despre cat de minunat te simti cand acel zambet se intoarce. mi-am amintit si de "domnul ibrahim si florile din coran" , in care scria, la un moment dat, acelasi lucru, alexandrog mi-a lasat un comment in care imi cerea "a larger smile" si astfel, am ajuns la niste cvasi-concluzii.

de ceva vreme, ma gasesc in aceeasi stare de amorteala tampita, in care ma misc cu incetinitorul, ma aolesc intruna( fie vorba intre noi, chiar ma doare), ma culc devreme si ma trezesc devreme, incep sa dezvlot niste tabieturi care mi tarziu o sa imi cauzeze, ascult muzica "negativa" (cum a denumit-o clara). dar hai sa nu deviez.

ideea e ca m-am obisnuit cu mine, asa trista cum sunt si cum le par celorlalti si mi se pare ca totul e in regula.mi-e mai usor sa fiu morocanoasa dimineata, sa imi mananc cerealele in sila, sa injur ca e frig, sa-mi dau ochii peste cap in metrou, sa ma umplu de nervi la scoala, sa plang aiurea, decat sa zambesc, sa rad in hohote din orice rahat, sa ma bucur ca e dimineata si urmeaza o alta zi.

nu stiu de ce ne e mai usor sa facem asta (credeti-ma, nu sunt singura!!!), in loc sa incercam sa fim mai veseli.

un ambasador zicea odata ca el nu intelege de ce au romanii fete atat de posomorate, de ce e toata lumea trista in metrou si in troleu si de ce ne imbracam totii in culori atat de inchise.

btw, stiai ca a sta suparat, imbufnat, in public, e semn de proasta-crestere?
stiai si ca nu ai niciun motiv sa te imbraci numai in negru si maron si gri - culori atat de "in" , dar atat de "so passe" & " soooo saaad"?!?
poate stiai ca, de obicei, culorile ne influenteaza starile.dar te-ai gandit ca, oricat de vesel ai fi, imbracat in negru, pari tot trist?

asta nu e un manifest pentru galben si pentru optimism. sau poate ca e, pentru unii.
eu, una, stiu ca nu am niciun motiv sa plec de acasa cu o fata luuunga si sa ma intorc cu una si mai lunga.am unde sta, am ce manca, nu-s urata si nici proasta, nici surda si nici oarba,sunt destul de sanatoasa, mama se simte mai bine, am un fratior pe care il ador, m-am inconjurat de oameni destepti si sufletisti, le am pe cookie si pe bulina, am aflat ca in primvara plec la paris iar, ca in 2009 o sa imi petrec muuult timp in marbella, am bani de iesit in locuri minunate si de cumparat carti frumoase, am timp sa citesc si sa merg la concerte si la teatru ( am luat in serios recomandarea d-lui vasas), o sa ma apuc de spaniola si de economie si o sa imi cumpar mai multe haine colorate! :D




aaa! si ureaza "la multi ani/ multe insemnari!" blogului meu!

scribbilings a implinit un an!!!!

9 comments:

Anonymous said...

la multi ani, scribblings! la multi ani veseliei si randurilor optimiste! la multe posturi frumoase, tie!

bulinutza

Anonymous said...

La mulţi ani!!:)

Laura said...

Nu o sa iti urez la multi ani. O sa iti urez ca multe din ideile minunate - si altele,desigur- pe care le-ai avut in acest blog sa se regaseasca, peste cativa ani (nu prea multi), in publicatii de succes :D In rest, numai de bine,Cookie! :x

Ingrid said...

multumesc mult de tot, bulinutza! : *

si tie, alexandrog!
:D

@cookie-->ooo, sarumana! asa sa fie, cum zici tu! :*

Raluca said...

la multi anisori!

Anonymous said...

Bloguletul meu a implinit pe 27 un anisor dar isi serbeaza ziua mai tarziu :)

La multi ani Scribblings :)

P.S : Tocmai pentru a evita ce subliniai tu, incerc mereu sa-mi mentin o figura de psihopat atunci cand sunt suparat. Macar sa spuna : Ahh, ala nu e nervos, e bolnav mental :D

Anonymous said...

nu imi pot refuza placerea de a o felicita pe noni (inggrids???) pt 1 an de scribblings ;)

keep up the good word ;)

Ingrid said...

@krossfire: la multi anisori si blogului tau! si ms de urare!

partea cu psihopatul nu prea am inteles-o, dar sunt sigura ca imi vei explica tu... ;)

Ingrid said...

multumesc, cristi! :)

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...