November 10, 2007

amintirea lucrurilor inca neintamplate (1)


tu crezi ca e o joaca....
eu vad totul ca pe un joc.
ai dreptate, ma joc tot timpul.
dar jocul nu e joaca.
jocul are reguli.
stiai asta....


eu stiu ca nu sunt minunata. nici tu nu esti.
dar hai sa fim minunati impreuna!

*m-am saturat de atata originalitate! mi s-a aplecat de la atata "altfel"!

mi s-a facut dor de clisee. si de telefoanele "unde esti? si de ce?"

plang dupa banalitati....


*dar ascult jukka linkola si lepo sumera

1 comment:

inon said...

Ai nimerit doua "probleme" care ma preocupa, jocul si originalitatea.

Cata pasiune, cata dedicatie pun copii in jocul lor. Se implica total si o fac din inima, se joaca cu placere, cu bucurie si cu toata seriozitatea (poate suna ca o contradictie dar daca stai sa te gandesti putin, asa este). Mie mi se pare minunat ca un om, de orice varsta sa faca asta, adica ceea ce face sa faca cu dedicatia unui copil in jocul lui.

Iar despre originalitate ... ce sa zic, eu sunt unic, vreau, nu vreau asa este. (in mod ideal) cred ca ar trebui sa fim la fel cu totii, sa nu mai existe diferente de sex, culoare, cred ca fiecare om ar trebui sa vrea binele celorlalti si sa ne putem intelege cat mai bine. Cred ca de fapt doresc ca oamenii sa fie buni, sa se inteleaga unii cu altii ...
ceea ce cred ca nu va fi niciodata posibil (cel putin atat timp cat unii vor profita de ceilalti).
Si apropo ... chiar daca nu doresti sa fi altfel, trebuie sa iti aduc la cunostinta ca totusi esti "altfel". Dar sa sti ca asta nu inseamna ca e un lucru rau ... dimpotriva ;)

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...