Nu imi amintesc decat ca era foarte cald....mirosea a bolnavi si a plastic.Urmele pasilor mei inceti ramaneau infipte in tarana.Stranie senzatie de cufundare in ceea ce am fost si-n ceea ce-o sa fim.
Ma tot intreba daca stiu de unde se cumpara telecomenzi pentru suflet,cu "on" /"off",cu "pip",cu "stand by". I-am zis ca aveau,mai demult,la consignatie.Acum,nu stiu daca au mai adus;ricum,e dupa 8 si sigur au inchis."Nu intelegi,am nevoie de una acum!",a fulgerat,disparand in griul soselei de tara.M-a lasat acolo,langa un copac inalt,ale carui fructe nu se coc niciodata.
Nu mai stiu cum se numeste....
Foi albe,dictando,se leganau in aer,intr-un dute-vino suparator.Pe unele apucam sa citesc randuri caligrafic scrise,de copii din ciclul primar: "Domnul Trandafir..",
"Neghinita", "Inmultirea cu zeci"....
Uitandu-ma dupa foi,amintindu-mi de anii in care credeam ca daca mint,mor,m-am impiedicat de o banca.Da,de o banca!Ruginita,cu scanduri care fusesera vopsite in toata gama de verde, destul de primitoare fata de alte banci.M-am asezat si am inceput sa scotocesc in saculetul in care caram aparatul de fotografiat,clopotelul de la tata si niste bani vechi,cu care speram sa imi iau bilet de autobuz.Nu mai stiu ce voiam sa gasesc,probabil ca mi se facuse foame,de la mirosul de paine calda care aproape ma asfixia.
Nu reuseam sa scot nimic din saculetul ala dungat pentru ca aveam degetele ca niste baloane din alea pe care le folosesc clovnii ca sa faca pisicute si canisi efemeri.
Ma enervasem ca "iar mi se intampla asta!" ,asa ca m-am ridicat si am plecat.
Desi eram undeva,la tara,dupa numai cativa pasi,ajunsesem intr-un oras-port, unde lumina soarelui trecea prin mine,pemitandu-mi sa imi vad propriile organe.Nu stiu de ce,dar crezusem inca de-atunci,din clasa a 7-a,ca am fluturi in stomac.M-am inselat.Nici plamanii nu aveau culoarea florilor de zaharel.Erau stravezii,iar din loc in loc apareau niste pete opace,ca de petrol.
In rest,peste tot,numai apa.Asa imi explic faptul ca rezist de doua saptamani,fara sa beau nimic.
In cap incepusera sa curga tot felul de idei,de amintiri,de la prima carte citita- "Vrajitorul din Oz",la ultima noapte de dragoste....povesti la fel de inchipuite si dureroase,cand vine vorba de comparatii cu realitatea.
Am continuat sa merg,uitandu-ma la fetele celor pe langa care treceam.Atunci am realizat cat de mare e lumea,cat de multi oameni exista,cat de "punct" sunt eu....
Nu cunosteam pe nimeni. Niste ochi mi s-au parut,la un moment dat,prea calzi pentru a fi straini.Dar era numai o parere....
Mai departe nu imi mai amintesc....probabil ca am continuat sa merg,sa alerg,sa ma minunez,sa caut...ce,pe cine?
Acum imi dau seama,pentru ca atunci nu stiam.Il cautam pe cel de care sa ma pot indragosti, pe cel pe care sa il cunosc atat de bine din cauza/datorita amintirilor,incat sa nu ma despart de el niciodata, pe mine,printre oamenii aia bolnavi,stravezii sau opaci,printre copii si carti,printre dune si valuri.
In trecut,in viitor,nu si in prezent.
Nu mai caut nimic,acum.Doar astept....vreau ca viata mea sa se desfasoare intre sosirile si plecarile unor autobuze,intre cumpararea si pierderea unor bilete,intre un vis si cel care il urmeaza,atat de diferit si niciodata finalizat....
