April 12, 2008

portocaliu violent

o tristete amara si ireversibila ma cuprinsese imediat dupa ce trezisem.
m-am ridicat din pat cu ochii grei, cu mainile de nefolosit, cu picioarele tremurand.
cateva raze portocalii ma loveau brutal chiar in spatele ploapelor. imi scrasneau dintii ca si cum o durere cumplita mi-ar fi cuprins toate organele interne. inexplicabil, cateva lacrimi mi-au aparut pe obraji.
lipsa unor motive ma enerva si mai tare. nu puteam sa imi explic de ce simt si ma simt asa, ce m-a adus aici.
in cap imi vajaia intr-una acelasi cuvant: "degeaba!"
cu greu, am reusit sa ajung la baie. apa rece intrand si in capilare. degeaba!
apoi, muzica pe care nu o auzeam. miscarile membrelor pe care nu le coordonam.
si dintr-o data, un lesin. pret de cateva secunde, pe canapeaua portocalie cu zgarieturi de copil. tavanul cu zeci de colturi si cutiile de pantofi pravalindu-se peste picioarele mele. ochii ei care ma intrebau ce e cu mine. ochii ei, care devenisera portocalii. si un telefon care fluiera ca un vant slab de primvara. apoi, un oftat prelung si o privire care parea sa nu isi mai atinga destinatia. degeaba!

asa mi-am petrecut dimineata de ieri.

2 comments:

Anonymous said...

get well! it's not for nothing!

Noni said...

10X! :)

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...