April 05, 2008

timpi

nouasprezece minute.
atat am stat de vorba.
surprinzator, aparuse un tremur al gleznelor. si un ritm neregulat al respiratiei. au urmat o pauza lunga si doua priviri. care, din pacate sau din fericire, nu s-au incrucisat.

la sfarsit de tot, o strangere de suflet si o dorinta zburdand printre genele ochiului stang.
si bineinteles, sarutatul incheieturii drepte si "o seara deosebita!"

o chestiune de secunda.

peste ani, va fi la fel. doar ca tremurul gleznelor si ritmul respiratiei vor avea o alta cauza.

3 comments:

Anna said...

Dar mai bine sa nu ne gandim atat de departe :D

Ingrid said...

da, mai bine.... :D

Ana St. said...

de ce trebuie sa fie mereu la fel,doar sa difere situatia?...eu una m-am saturat :))

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...