February 23, 2009

fracturi

El a plecat. Ele s-au intors.
Afara e septembrie.
Ei si-au cumparat, in sfarsit, verighete.
Doua fiinte sunt asteptate. Sa respire si sa fie.

Ea s-a saturat. Sa fie incapabila de a simti un dram de fericire, fie el marunt de tot.
Se adapteaza oriunde, oricum, numai trairile si gandurile care i se invart haotic in corp ii dau batai de cap.

"cap", "corp", doua entitati diferite.Nu credea ca are sa zica ea asta, vreodata.

O enerveaza epifaniile astea minuscule, cu care se confrunta zilnic.
Insa mi-a marturisit ca cel mai tare o enerveaza ca ei au avut dreptate, din nou. Ca ea n-a reusit sa demonstreze nimic,nimanui, nici macar ei. Ca fluturii nu zboara cu spatele si ca Einstein nu a fost presedintele Israelului, desi i s-a propus. Acum, se simte obligata sa retraiasca o criza adolescentina de care nu ii era deloc dor.

"Comunicarea de criza este comunicarea dintre organizatie si publicurile sale inainte, in timpul si dupa evenimentele negative. Aceasra comunicare este proiectata astfel incat sa reduca pericolele care afecteaza imaginea organizatiei." (P.D.H.)


Azi, ca intotdeauna, am cumparat singura florile.


(si iar) Chi mai.....?

No comments:

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...