October 09, 2009

Eu si Dali

"De pe strazile New York-ului, a adunat cei mai urati barbati cu putinta: pitici diformi, veterani mutilai ai razboiului din Vietnam, betivi fara speranta, gemeni, travestiti, jucatori de baschet, hippioti cu parul lung. Barbatii circumcisi ieseau din discutie; Dali nu era de acord cu circumcizia; obisnuia sa spuna ca o sculptura greceasca nu e circumcisa.
Galant, i-a condus in apartamentul lui si le-a dat instructiunile, asemenea unui comandant de osti. Fotomodelele aveau sa se tarasca pe podea in patru labe, tinand in echilibru o nivela cu bula de aer pe spate si cu artificii aprinse iesindu-le din fund. In vreme ce Ali McGraw se dezbraca, Dali ii lingea degetele de la picioare.Cei mai frumosi gigolo din New York isi dadeau jos pantalonii si se asezau pe un cub de lut umed, in vreme ce Dali inrama amprenta superbelor lor posterioare. In mijlocul incaperii, un cal alb bea sampanie dintr-o galeata de argint. Dali inventase un nume pentru petrecerile lui de dupa-amiaza. Se numeau "circul sexului" sau "baletul pasiunii". Prizand cocaina, piticii, betivii si veteranii din Vietnam copulau cu fotomodelele. De cate ori cineva Un arlechin cu fata pudrata pedala prin camera pe un monociclu. O femeie sarpe si-a aprins o tigara, apoi si-a indoit corpul intr-un fel incredibil si a mutat tigara in vagin. Inordandu-si muschii, a fumat tigara cu vaginul. BRRRavo, urla Dali. BRRRRavissimo !
Unii dintre oamenii care faceau sex poruncit de Dali au ajuns oameni cunoscuti: Ali McGraw, Mia Farrow, Isabelle Adjani sau superba Amanda Lear."

"Eu si Dali"- Stan Lauryssens

8 comments:

Raluca said...

fragmentul asta ma tenteaza sa cumpar si eu cartea :)

Ingrid said...

nu vreau sa promovez cartea, dar zic ca merita. e o poveste usoara, amuzanta, dar care te poate zgaltai un pic, ridicand niste semne de intrebare.

Raluca said...

atunci e tocmai buna pentru mine

krossfire said...

Mia Farrow, ai :) ?

Ingrid said...

Chiar ea, "inainte" de Dream Darfur si greva foamei :P

Anonymous said...

Imi cer scuze pentru ca indraznesc sa-ti scriu. Dar pana cand? De prea mult timp obisnuiesc sa deschid in fiecare zi acest blog si sa-mi caut gandurile in el , ca asa m-ai invatat, cu toate ca nu ai habar de asta , sa gasesc aici o parte din mine pe care eu incerc de atatea ori sa o exprim; dar in zadar. Si nu stiu daca asa se nimerea sau asa trebuia,cert e ca imi e necesar sa vad cate o postare noua mai des. Prea mult timp si prea mult spatiu ...

Ingrid said...

draga anonimule, nu trebuie sa imi ceri scuze, chiar ma bucur ca imi scrii. si ma bucur si mai tare ca exista cineva care se regaseste in ceea ce scriu.
eu scriu, de obicei, atunci cand descopar in mine ganduri, trairi noi. despre cat de ravasitoare sunt, despre cum imi rup niste zale din lantul de care ma tin, zilnic, ca sa nu plutesc in larg, mai departe decat ar trebui.
iar acum trec printr-o perioada in care toate se aseaza de la sine, in care mi se intampla lucruri frumoase. dar mi se pare ca toate mi se cuvin si toate sunt atat de firesti, incat nu simt nevoia sa le impart cu nimeni, decat cu mine, dimineata, devreme, la cafea.

oricum, te invit sa continui sa ma vizitezi, in curand am sa ma apuc din nou de scris, serios.
a, si data viitoare, lasa-mi un nume, sa stiu cui vorbesc. :)

Anonymous said...

ano(a)nima impartaseste parerea anonimului. de prea multe ori am deschis blogul sperand ca o sa gasesc ceva nou.

asa ca, fara spatii prea mari si fara egoism literar! :D

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...