titlu?mai bine fara...

de data asta,vreau sa ma abtin de la povestioare hazlii, poante gratuite(care au fost gustate de unii), nostalgii si alte banalitati de genul asta.
vreau sa scriu despre oameni singuri.
cu adevarat singuri.
oameni care aparent, sunt fericiti. si impliniti. sau nu. oameni care stiu sa isi ascunda nemultumirile si complexele care ii macina in afara acelui cerc in care sunt obisnuiti/obligati sa se manifeste. acesti oameni sunt, dupa parerea mea, cei mai nefericiti, mai nefericiti decat cei nu au ce manca, mai nefericiti chiar decat orbii si surzii, mai nefericiti decat handicapatii. pentru ca ei nu pot comunica, asa cum cei de mai sus reusesc, pe diferite cai.
sa stai alaturi de oameni atat de frumosi, atat de seci pe dinauntru, atat de bransati si sa nu ai ce vorbi cu ei. sa stii totul despre nietzsche(e posibil?!) si sa nu poti vorbi despre asta cu nu om la fel de pasionat de nihilismul acestuia...din ce cauza?
exista femei implinite, cu o cariera stralucitoare,cu masina noua si cu cardurile pline, care pleaca la Londra pentru shopping si care locuiesc singure in apartamnente luxoase din centru, care ies sa ia masa singure sau cu prietene/i ahtiate/i dupa iesiri de genul asta, care se duc de trei ori pe saptamana la masaj si maseuza e singurul om care le mai mangaie...
exista barbati chipesi, detinatori de firme cu capital urias,care pleaca dintr-un pat in altul, fara sa stie macar cum o chema pe blonda de aseara si asta nu pentru ca ar fi superficiali(in realitate, folosofia lor de viata ne da de gandit tuturor)ci pentru ca se simt singuri, pentru ca stiu ca lipsa acestui mod de viata i-ar afecta ireparabil. pentru ca stiu ca mai mult nu isi pot "permite".

cum e sa ai atat de mult si totusi, atat de putin?
cum e sa faci revelionul singur?
cum e sa fii laudat pentru ceasul, masina si hainele tale si sa pleci tot singur de la petrecere, desi toti stiu ca esti atat de available?
cum e sa nu te iubeasca nimeni?
care sunt criteriile dupa care esti sau nu iubit?
care sunt limitele pe care nu ai voie sa le incalci?
care sunt compromisurile pe care trebuie sa le faci?

ce se inatampla cu Amalia,femeia de 32 de ani, care are tot ce isi doreste, mai putin un barbat care sa o iubeasca?
dar cu Bogdan, proprietarul firmei de constructii, care va pleca singur in Viena de craciun, pentru ca in Bucuresti nu exsita nici o persoana care sa vrea sa il aiba aproape?
si nu, raspunsul nu este "se cupleaza", ci "asa vor trai si de acum inainte, entru ca nu au puterea necesara sa schimbe ceva, pentru ca singuratatea le-a macinat sufletele, pentru ca...."