De ce trebuie?

exista oameni de care ne atasam foarte mult,fara nicio explicatie rationala.exista oameni pe care ii iubim doar pentru ca ei ne iubesc.exista oameni pe care ii admiram pentru ce fac,pentru cum sunt,pentru ca exista.
ma intreb daca nu cumva ne atasam de de oameni datorita faptului ca nu stim sa "gestionam" cum trebuie afectiunea,iubirea,respectul.poate ca nu ar trebui sa ma simt atat de legat(a) de o persona pe care uneori o urasc,dar fac asta foarte des si,culmea,nici nu inteleg de ce.mai mult,mi se pare foarte ciudat cand cineva imi prezinta situatia,iar eu ,in prima faza,neg cu toata fiinta mea.sa se intample asta pentru ca nu stiu sa-mi dozez sentimentele?pentru ca nu am pe nimeni si simt nevoia sa iubesc pe cineva,doar de dragul de a iubi?
de ce trebuie sa iubim?
folosesc aici niste cuvinte atat de grele,atat de pline de semnificatii...nici eu le inteleg pe deplin.
as vrea sa imi explice cineva,mai istet decat mine,daca nu cumva,suntem condamnati sa ne atasam de cineva,sa iubim?de ce simtim vesnic nevoia inexplicabila de a ne inchina cuiva,de a crede in cineva(si aici nu ma refer la aspecte religioase)?
ne raportam mereu la ceva superior,ne dorim sa ajungem "mai sus" si inevitabil,ne atasam de acel ceva.dar ce se intampla cand ceva-ul ne este inferior?cand nu avem cum sa ne identificam cu acel ceva?de ce totusi,ne este asa greu sa renuntam?vrem,instinctiv,sa-l schimbam,sa-l ajutam,sa-l facem sa evolueze,adica sa devina un ceva la care sa tindem?si daca da,pe baza caror criterii?de ce vrem sa transformam un ceva inferior intr-un ceva superior?si daca putem sa facem asta,inseamna ca avem puterea sa ne schimbam si pe noi.atunci,noi de ce nu ne suntem superiori noua?si chiar daca altcineva ne considera superiori,noi de ce nu ne iubim pe noi?
concluzii nu exista,cred eu,pentru ca pana si cioran s-ar fi incurcat in asemenea filosofari.exista insa,urmatoarea constatare:cu cat ne atasam mai mult de cineva,cu atat ne indepartam mai mult de noi.o fi adevarat?o fi bine,o fi rau?