16,17,18,...

"Cat timp mai avem?"

"Nu ma cert niciodata,cu nimeni,pentru ca nu mai am timp sa ma impac."

"Timpul curge in defavoarea mea."

"Zilele mele sunt ca anii..."

"Timpul nu mai are rabdare cu mine."

"Hai,ma!Nu mai am timp!"

"Doamne,ce trece timpul..."

"Mai avem timp?"

"Timpul schimba multe,schimba tot."

"Mai am destul timp pana la 6."

"Credeai ca mai avem asa mult timp?P%&A,credeai prost!"

Nu sunt maxime,minime sau qoute-uri scoase din nu-stiu-ce-carte-de-filosofie.Sunt doar fraze care mi-au alunecat pe langa urechi,ieri, prin oras.Am realizat ca sunt atat de multe,intr-un timp atat de scurt,pe cand ma grabeam sa ajung in Cotroceni si am avut o semi-revelatie:"De ce dracului ma grabesc in halul asta?Casa aia va fi acolo si peste 78 de ani,oamenii s-ar intoarce,in cazul in care ar pleca,crema de zahar ars e mai buna rece,deci mai poate astepta,afara e atat de cald si bine,totul se schimba,infloreste,la fel cum se intampla primavara...So,why run?".

Calatoria aia cu troleul m-a marcat.La fel si plimbarea dintre Municipal si Drept.Dar despre asta,data viitoare(cum bine zicea un bun prieten de-ai mei,fost PRIETEN,pe nume Ion,care isi va regasi cateva dintre ganduri aici...).