sunt tipul de om care se urca pe catarge,care isi ia mainile de pe ghidon,care viseaza colorat,care isi construieste lumi paralele.a merge la serviciu,la piata,in fiecare zi,a avea un program fix,mi se pare interesant doar pentru ca asa pot intra in contact cu oameni,ii pot studia,le pot ghici reactiile,imi pot dori sa stiu ce gandesc.ca un mel gibson,dar in "what people want"....
pentru mine,lumea pe care o stiti cu totii,nu e suma de puncte alb-negre.e un mozaic de nuante,niciodata de culori tari,pure...ele au disparut in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand se ridicau ciupercile la cer.
"hiroshima,mon amour"....
ma intreb daca s-ar putea stabili o legatura directa intre cromatica si cronemica,daca timpul ar putea fi masurat in culori,daca luni ar fi ciclam(si de-asta ar uri-o toti) sau daca joia ar fi un kaki plin de curaj.sau poate vinerea-un creme dulceag.as prefera,totusi,o duminica bleu.odihnitor. niciodata deprimant.
2 comments:
pur si simplu imi place modul in care scrii. si te deranjeaza ca te-am pus in blogroll? te sterg daca vrei, nu-i bai, dar totusi nu inteleg ce atata panica.
:) ce mi-ar placea sa fie o legatura intre cromatica si cronemica.
Post a Comment