March 12, 2007

petice dintr-o poveste veche

intr-o duminica bleu,pe cand ma intorceam de la piata cu o plasa plina cu marar,lapte,paine si piersici,am dat drumul ghidonului incarcat.drumul era pietruit si viteza bicicletei-prea mare,asa ca aventura mea s-a sfarsit repede,printre bucati de bagheta proaspata si samburi de la piersici mult prea coapte.genunchii juliti imi aminteau de copliarie,iar mainile pline de vaselina lantului care refuza sa se aseze la loc ma faceau sa plang....
mi-am dat seama atunci ca e nevoie de mai mult,nu doar de curaj si de imaginatie.ca trebuie sa ma adaptez lumii in care anumite reguli nu sunt facute sa fie incalcate,asa cum ma invata tata,ci ca sa fie respectate.
am pornit la drum,din nou,de asta data,pe langa bicicleta.rafalele de vant ma plesneau cu frunze uscate peste fata,prinzandu-mi-se in par,iar norii care se faceau din ce in ce mai negri m-au fixat intr-o realitate anume.
m-am grabit si mai mult.mi-era pofta de budinca.plus ca mama avea dreptate:trebuie sa fugi din calea furtunii!cine stie ce se poate intampla....

2 comments:

krossfire said...

Ma surprinzi cu niste posturi extrem de inteligibile si foarte inteligente in ultima vreme. Nu intelege fraza la modul ''Ahhh, asta crede ca in general scriu prostii dar ca le mai nimeresc''. Pur si simplu nu sunt de acord cu majoritatea manifestarilor post-post-moderniste si implicit cu posturile tale de tip dadaist.

Dupa mine : Continua sa scrii in stilul asta, pentru ca-mi place. Vorbea lui Pratchett ''Nu esti scriitor daca scrii numai pentru tine''.

Peace out si la mai multe posturi frumoase :)

liam in the sky with diamonds said...

awww :(

a fost lung drumul inapoi acasa?

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...