douazeci de ani

Azi fac 20 de ani!
Incerc sa spun asta tare,clar,sigura pe mine,dar nu imi iese.Pentru ca mi se pare atat de sublim,de frumos,de crud,de nestatornic...
Nu stiu altii cum au fost cand au implinit 20 de ani,dar eu ma simt cum nu m-am simtit niciodata pana acum: puternica, intreaga, frumoasa, capabila, curajoasa.
Nu e deloc cum imi imaginam.
Cand eram mica,20 mi se parea mult mai tragic decat 40,cati avea mama.Mereu am crezut ca 20 = atingerea imposibilului, ca la 20 de ani poti vedea lumea in atat de multe culori,incat sa risti sa ramai fara vedere,ca 20 e varsta la care ti se pot intampla ori lucruri extrem de frumoase,ori foarte urate.
Partial,aveam dreptate.Am intrat intr-un fel de carusel rapid,care imi creste adrenalina,care imi arata totul in graba,dar in profunzime,facandu-ma sa vad in cele mai ciudate si mai pline culori,sa imi simt sangele cum mi se pravaleste prin corp,sa simt mirosul lunii si al teilor cum nu le-am simtit pana acum,sa filtrez cu alte filtre,sa simt cu alte inimi si suflete.
Mi se intampla lucruri care ma bulverseaza,pe care le inteleg,dar pe care nu le-as fi anticipat niciodata,nu au loc altele pe care mi le-am dorit...Dar se pare ca e e mai bine asa.M-am schimbat si vreau sa cred ca sunt demna sa am 20 de ani!
Imi doresc sa stiu sa imi traiesc si sa simt cel mai bine anul asta,cu tot ce inseamna el,sa am curajul de a merge inainte,indiferent cat de greu mi-ar fi,sa nu-mi fie frica atunci cand ma voi izbi tare de pamant,pentru ca mai apoi ma voi ridica,deja invingatoare,sa iubesc cum numai eu stiu,sa visez cum numai eu pot,sa scriu cum numai eu simt,sa fiu cea pe care nu am mi-am dorit-o niciodata,dar pe care as putea s-o respect!
N-o sa imi zic "La multi ani,mie!",pentru ca nu imi doresc multi ani.
Imi doresc doar cativa ani, dar unii frumosi de tot,plini cu sentimnte nemaisimtie,cu aventuri inimaginabile,cu miresme sublime,cu oameni completi!