December 14, 2007

back inBiZZ

am revenit cu picioarele pe pamant. pentru mine, este un eveniment si tin sa spun tuturor, chiar daca ma intreaba sau nu. asa sunt eu, vorbesc si cand si ce nu trebuie :D
vorbeam cu alex acum cateva zile si ii ziceam ca, uneori, ma urasc pentru faptul ca nu reusesc sa fiu echilibrata, sa am o traiectorie lina, fara minusuri atat de adanci si fara plusuri atat de inalte. poate ca unii asta isi doresc, insa pentru mine, nu e tocmai perfect.
asa am fost de cand ma stiu: un om al extremelor. am trait intr-un continuu cosmar timp de cativa ani, cand nu aveam nici ce manca, am trait si inca traiesc intr-un vis frumos, unde am mai mult decat mi-am imaginat vreodata.
am fost ani buni un copil cuminte, silitor, care nu facea decat sa respecte niste reguli, apoi am devenit o neinteleasa care nu mai respecta nici macar propriile reguli. nu stiu inca unde ma situez acum....
am perioade cand cant dimineata si ma culc zambind ca a fost o zi placuta, am perioade cand adorm plangand si nu ma ridic din pat nici cat sa dau un telefon sa imi anunt absenta.
sunt luni in care mi-e bine singura, in care nu vreau sa stiu de nimeni si nu am chef sa vorbesc nici macar cu ai mei si luni, saptamani, zile si ore in care turbez daca nu ma suna el sau ea sau ei sau ele. nu pot sa imi imaginez un week-end in casa sau o saptamana fara sa beau o cafea in oras.
stiu, uneori, sa ma bucr\ur ca un copil si daca nu e frig afara, dimineata si stiu sa fiu o morocanoasa si o nemultumita si atunci cand mi se fac favoruri maaaari.
uneori, rad si vorbesc non-stop si mi se spune sa mai iau o pauza, ca sunt obositoare si agasanta si alteori, vorbesc doar ca trebuie, cu cine trebuie.
ma imbrac ca o baba, in negru, gri si maron, zile la rand, apoi asortez portocaliu cu verde si cu alb si toti imi zic ca-s sui.
asta e cuvantul, de fapt. sui. sau shui. sau shuie?!
oricum ar fi, ma simt bine cu mine. cred ca asta e problema mea: ma simt prea bine cu mine ca sa mai am nevoie de altcineva....(not!) :P
de-acum inainte, promit (eu nu promit niciodata!) ca nu ma mai supar pe cuki cand ma face labila si nici pe gini cand imi zice ca traiesc mai mult in alta lume decat aici!
dar nu promit c-am sa ma schimb!

3 comments:

Raluci said...

si eu traiesc contradictoriu, am aceleasi stari ca si tine, am avut la fel doua perioade marcante in viata mea...ne asemanam chiar mult din punctul asta de vedere, asa ca stiu ce simti. conteaza sa fii tu insati, intotdeauna. si parerea mea ( sincera si sper sa nu te supere) e ca ceea ce iti lipseste tie acum e iubirea unui barbat. poate pentru ca amandurora ne-a lipsit aceasta dragoste ( tie inca iti mai lipseste, poate si mie, dar din alta perspectiva).

noni said...

da, poate ca ai dreptate....
poate ca imi mai lipsesc si altele, mai importante, pe langa asta....
ar fi fost mai usor daca era mai simplu, dar probabil nu atat de frumos....

Raluci said...

pai..evident mai sunt si altele..tot timpul ne lipseste ceva (cred). poate in asta consta viata ( intr-o oarecare masura): in a cauta si a gasi si tot asa..dar mai ales pe noi insine...

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...