December 16, 2007

love in.... paris/vienna/rome

de cateva zile incoace, ma "numesc".... martor.
martor la niste miracole care transforma oamenii, ii fac mai fericiti, mai buni, mai impliniti. miracole care ma ajuta si pe mine, indirect; dar despre asta am sa va povestesc mai tarziu.

miracolul numarul 1: sunt amandoi la paris, dupa luni de certuri, nervi si lacrimi. poate ca excursia asta ii va apropia, le va demonstra ca impreuna pot fi impliniti si fericiti, niciodata separat!

miracolul numarul 2: el i-a spus ei, pentru prima oara, "te iubesc!", exact atunci cand nu se astepta (nimeni). i-a facut ziua mai frumoasa, zapada mai gustoasa si culorile mai intense. si pentru ea ma bucur tare mult!

miracolul numarul 3: e cu el la viena, exact acum, cand e atat de frumos.... a fost singura pentru o buna bucata de vreme si acum, iubeste si e iubita cum nu si-a imaginat vreodata. imi doresc ca povestea asta de dragoste, atat de perfecta, sa nu se sfarseasca niciodata! si ei sa ramana la fel de zapaciti!

miracolul numarul 4: sunt si ei la paris, iar, si iar se iubesc ca nebunii si iar se bat cu perne in camera si cu bulgari, afara si iar rad si iar are lumea impresia ca se stiu de 2 luni, cand ei se stiu de 20 de ani! si iar imi pun aceeasi dorinta: sa nu se plictiseasca niciodata unul de altul si sa fie impreuna pentru totdeauna!

miracolul numarul 5: ea are sa plece la roma, unde el o va astepta, unde se vor iubi pentru prima si poate pentru ultima data, unde va fi mai mult decat perfect, unde iarna va avea alt miros, unde banii nu vor insemna nimic, unde varstele vor fi insignifiante.

poate parea siropos si de prost-gust ce scriu eu acum, dar nici ca imi pasa! m-am inconjurat de niste oameni deosebiti, care stiu cum sa isi traiasca viata, care iubesc si sunt iubiti, pe care ii admir, pe care ii iubesc.

oricum, sa stiti ca m-am razgandit. dupa ce m-am gandit mai bine, am ajuns la concluzia ca nu martor sunt, ci hot! fur putin cate putin din povestile lor si imi construiesc propria poveste, din care ma hranesc zilnic. altfel, nu as putea sa ma ridic din pat, in fiecare zi. acum ati inteles, sper, si de ce ma auto-intitulez cel mai egoist om din lume: nu-mi doresc ca povestile lor sa continue, numai pentru ei, ci si pentru mine, pentru ca eu sa (ma) mint ca traiesc povesti la fel de frumoase, ca imi traiesc viata!

pana data viitoare, miracole si voua!

No comments:

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...