Away

Vacanta! O saptamana intreaga la Paris. :D

Intre timp, "Un Paste Fericit!"

Profil

Chim cu ch nu este ca toti ceilalti. El nu-mi intoarce spatele cand raman fara zahar cubic, nici cand refuz sa ma plimb cu el printre castanii infloriti. Si mai ales, nici atunci cand uit sa ii cos camasile cu guler apretat.
In trupul lui androgin, care masoara aproape doi metri, zace, pesemne, o inima mare, altfel nu imi explic de ce ar petrece atat de mult timp langa mine, atunci cand plang si sunt isterica sau atunci cand rad si n-am pe nimeni in jur care sa rada cu mine.
Chim are o gramada si inca vreo doua calitati. Doua dintre ele rasar de cum de uiti la el, cu atentie: pe fata rotunda, puhava, moale, ca de coca nu poti citi decat duiosie si blandete. In ochii lui mari, de culoarea mierii arse nu poti vedea decat rabdare si bunavointa. Defecte nu prea are baiatul asta fara varsta, cu genele curbate; decat faptul ca nu e prea cizelat. Nu vorbeste prea corect si nu stie ca trebuie sa cedeze locul doamnelor, in autobuze. La insistentele mele, incearca insa sa invete cum se foloseste lingurita de inghetata si furculita de peste. Si mai ales, limba romana.
Cu degetele lui lungi si subtiri a reusit chiar sa nimereasca niste clape de pian si incet, incet, a reusit sa cante “Ballade pour Adeline” pentru ca stie ca e preferata mea. Cum sa nu il iubesti?
Lumea l-ar putea crede un aristocrat (in devenire) daca nu ar umbla asa zdrentaros imbracat: incaltat cu vesnicii conversi maronii, dezlipiti, cu acelasi pulover en coeur, care a fost odata beige, cu parul ciufulit. Zice ca asa se poarta, stilul neglije.
Oricum s-ar imbraca si oricat de incorect ar vorbi, eu tot il iubesc nespus. Cine imi aduce flori de camp, iarna? Si smochine, primavara? Si cine ma asculta cu interes cand vorbesc despre rochii si rujuri si sandale?
Chim cu ch- prietenul meu imaginar.

La multi ani, Miaunescule!

Andreiul meu implineste azi 10 ani fericiti. Vreau pentru el inca muuulti ani mai frumosi si mai fericiti. Si o copilarie care sa nu se sfarseasca in curand. Si multe jucarii. Incluzand aici trasura aia din revista si familia de mamuti. Si poate o fratioara. Sau un surior. :D

yael naim - new soul

o super-piesa pentru o super-zi :D
si o intrebare: de ce atunci cand esti fericit, lumea te crede si superficial?

de fete, pentru primavara

dior vintage. love them!

sally jean.


pe astia ii am. imi trebuie si rochia de mai jos. care e tot paul smith. pe care eu il ador!







* "doar" atat vreau saptamana asta.
** imaginile nu mai stiu de pe unde le-am adunat.
*** sa va uitati si mai ales , sa va doriti tot ce e aici. nu-i asa ca sunt absolut delicioase toate?

Lisa Ekdahl - Tea for two

cantecul se potriveste cu o alta dimineata rece, dar frumoasa, in care mi-am permis sa visez pana la 11. in cearsafurile mov, cu pielea mirosind greu, a somn si a crini, gandidu-ma daca aveam dreptate cand ziceam ca oricum as/ar fi, voi fi intotdeauna singura. sau daca iti face bine sa stai in ploaie, vara, band ceai fierbinte si amar si plangand cu lacrimi dulci.

portocaliu violent

o tristete amara si ireversibila ma cuprinsese imediat dupa ce trezisem.
m-am ridicat din pat cu ochii grei, cu mainile de nefolosit, cu picioarele tremurand.
cateva raze portocalii ma loveau brutal chiar in spatele ploapelor. imi scrasneau dintii ca si cum o durere cumplita mi-ar fi cuprins toate organele interne. inexplicabil, cateva lacrimi mi-au aparut pe obraji.
lipsa unor motive ma enerva si mai tare. nu puteam sa imi explic de ce simt si ma simt asa, ce m-a adus aici.
in cap imi vajaia intr-una acelasi cuvant: "degeaba!"
cu greu, am reusit sa ajung la baie. apa rece intrand si in capilare. degeaba!
apoi, muzica pe care nu o auzeam. miscarile membrelor pe care nu le coordonam.
si dintr-o data, un lesin. pret de cateva secunde, pe canapeaua portocalie cu zgarieturi de copil. tavanul cu zeci de colturi si cutiile de pantofi pravalindu-se peste picioarele mele. ochii ei care ma intrebau ce e cu mine. ochii ei, care devenisera portocalii. si un telefon care fluiera ca un vant slab de primvara. apoi, un oftat prelung si o privire care parea sa nu isi mai atinga destinatia. degeaba!

asa mi-am petrecut dimineata de ieri.

pentru ca sunt zambareata si pentru ca manu chao si nouvelle vague vin la b'estfest si pentru ca inca imi place de el :D

genuri

sunt genul care da drumul la ghidon, in panta, pe un drum prost si pietruit.
sunt genul care poarta cele mai bune haine si lenjerii acasa, cand nu e nimeni.
sunt genul care tace si cand e, si cand nu e cazul.
sunt genul care ar putea iubi pe cineva doar pentru ca vorbeste frumos.
sunt genul meu.
nu si al tau.

timpi

nouasprezece minute.
atat am stat de vorba.
surprinzator, aparuse un tremur al gleznelor. si un ritm neregulat al respiratiei. au urmat o pauza lunga si doua priviri. care, din pacate sau din fericire, nu s-au incrucisat.

la sfarsit de tot, o strangere de suflet si o dorinta zburdand printre genele ochiului stang.
si bineinteles, sarutatul incheieturii drepte si "o seara deosebita!"

o chestiune de secunda.

peste ani, va fi la fel. doar ca tremurul gleznelor si ritmul respiratiei vor avea o alta cauza.

din aprilie

mi-am cumparat trei perechi de pantofi. toti fara toc. o pereche- paul smith. pe ei ii iubesc cel mai mult. imi dau o stare de bine, de curcubeu si de zmeura mancata pe furis. cu colega de banca din generala. asta pentru ca au culoarea cafelei cu lapte si sunt de lac.
fac planuri pentru paris, caci mai e putin pana plec. economii nu pot sa fac.
tocmai am luat bilete la kylie. urmeaza si cele pentru bestfest.
in rest, dorm de la 10 la 16 si ma plictisesc usor. imi spunea cineva ca un om inteligent nu se plictiseste niciodata. probabil ca eu nu fac parte din categoria aia. pe mine ma incadrez si ma incadreaza la superficiali si bovarici. asta pentru ca ma misca mai tare un maiou mov, cu gluga sau un parfum burberry decat un cersetor de la coltul strazii.
zic doar ca nu purtam acelasi tip de lentile. si ma consolez cu gandul ca la mare, acolo unde voi locui eu in curand, va fi mult mai bine, vom fi toti mai liberi.

citesc pederast. de william burroughs. si mai nou, beau oranjada.

asta pentru ca, desigur, ati vrut sa stiti ce am mai facut.