Diminetile mele

Il las dormind dimineata, in patul cald ca o crema de vanilie abia facuta. Alerg impleticindu-ma sa opresc alarma urlatoare din bucatarie si ma intorc pe hol, in usa dormitorului sa verific daca nu cumva i-am stricat somnul. Ma uit din usa la el si ma minunez de cat de frumos e. Ochii mari si usor migdalati, tiviti de gene dese, negre, lungi, buzele carnoase ca ciresele de mai, maxilarele puternice, gatul gros, robust, pieptul mare, umerii cu gust de gutui, trupul vanjos, puternic, coapsele tari si mirosul lui de mosc si piersici albe- toate ma fascineaza, mai ales in diminetile beige, cu aer de dupa-amieze.

Ma intorc in pat pentru inca 5 minute, ma simte si ma imbratiseaza, ma pupa pe cap si ma trage aproape de el, mormaind o buna dimineata sau un la multi ani, dupa cum obisnuim sa ne uram cateodata, asa, fara ocazie. Ma ameteste cu caldura ochilor caprui si a vocii, ma supun atingerilor lui, ma las dominata de forta dorintelor lui. Ii sarut claviculele si il pipai pe sub cearsaf si apoi (uneori!) ma ridic, zambind.
"E al meu, e al meu, ce bine ca e al meu", imi cant in gand in timp ce ma spal pe dinti. Apoi incep sa fredonez "Lonely boy" si-mi dau seama cat de naiva pot sa fiu uneori...