February 11, 2013

Eu, anotimpurile




Ca o primavara subtila vreau sa ma asez peste tine, pe ochii tai, pe gura ta, sa-mi aburesti vointa cu respiratia ta hotarata, pieptul sa ti-l apas suficient cat sa nu mai poti respira si sa vrei sa ma impingi, dar in secunda imediat urmatoare sa-ti dai seama ca fara mirosul meu nu vei putea respira  si sa ma tragi inapoi peste tine, inainte sa infloreasca bujorii.

Ca o vara vreau sa te surprind cu ploile mele rapide si reci, care te innebunesc si iti aduc orgasme infioratoare, cu norii mei frumosi pe care nu i-ai observat  niciodata , ca o vara desavarsita vreau sa ma arat tie, cu ale mele culori cand apoase, cand stridente, cu aromele mele de camp si de pamant, de vant si de stele aparute prea devreme, cu bratele mele ridicol de lungi cu care-ti pot invalui dorintele si gandurile si firea.

Ca o toamna vreau sa te acopar, cu vazduhurile mele de casmir ale caror moliciune te copleseste, ale  caror greutate n-o simti decat dimineata devreme, ca o toamna vreau sa-ti amintesc de copilarie si bunici si sa te invalui intr-o nostalgie din care nu mai poti sa iesi decat cand se coc strugurii tarzii.

Ca o iarna vreau sa-ti inghet pentru o secunda sangele si suflul, sa te albesc de fericire, sa-ti ofer zambete de copil si griji de om mare, apoi sa-ti invelesc sufletul si fricile cu caldura unui foc de lemne si sa-ti fac cadou miros de cozonac si nopti albe in care nu se spun decat secrete.






No comments:

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...