el, in fotoliul din piele rosie, asezat in mijlocul camerei sufocate de atata mobila. in jeansi, descult, cu camasa alba, cu gulerele ridicate si manecile suflecate. tine in maini o carte fara coperti si nu pare ca citeste. fata ii e lipsita de orice fel de expresie. o tabula rasa de pe care nu poti citi nimic. enigamtic. si enervant de cuminte....
ea, in camera cu fotografiile lipite prost pe toti cei cinci pereti. goala, langa fereastra acoperita tot de fotografii, fumeaza. langa ea, vaze pline cu crini albi. mirosul lor puternic aproape doare. la fel si tristetea ei. si nici un geam deschis ca sa iasa...
May 28, 2008
May 24, 2008
poveste cu semne de intrebare
anul trecut ma intrebam daca s-ar putea stabili o legatura directa intre cromatica si cronemica, daca timpul ar putea fi masurat in culori, daca lunea ar fi ciclam (si de-asta ar uri-o toti) sau daca joia ar fi un kaki plin de curaj. sau poate vinerea- un creme dulceag.
anul asta ma intreb daca bataile inimii corespund batailor din aripi de fluture, in miezul unei nopti albe. si daca fluturelui, un specimen deosebit din fam. nymphalidae, neobisnuit cu noaptea, ii bate inima mai tare, atunci cand cad stelele si se aud, din senin, acorduri de pian. ma mai intreb si daca fluturele stie cand a ajuns la cel mai inalt nivel al frumusetii sale. si mai ales, daca stie ca de-acolo, mai e putin pana va fi iar doar o forma fara forma.
"exista un moment, un apogeu, un climax, un punct culminant, doar unul singur, adevarat, in intreaga viata, pe care trebuie sa il constientizezi si mai mult, sa il traiesti. inainte si dupa, nu mai conteaza...."
asa mi-a spus mie un nymphalidae morpho menelaus, intr-o noapte, cand stelele cadeau.
*pic taken from here
anul asta ma intreb daca bataile inimii corespund batailor din aripi de fluture, in miezul unei nopti albe. si daca fluturelui, un specimen deosebit din fam. nymphalidae, neobisnuit cu noaptea, ii bate inima mai tare, atunci cand cad stelele si se aud, din senin, acorduri de pian. ma mai intreb si daca fluturele stie cand a ajuns la cel mai inalt nivel al frumusetii sale. si mai ales, daca stie ca de-acolo, mai e putin pana va fi iar doar o forma fara forma.
"exista un moment, un apogeu, un climax, un punct culminant, doar unul singur, adevarat, in intreaga viata, pe care trebuie sa il constientizezi si mai mult, sa il traiesti. inainte si dupa, nu mai conteaza...."
asa mi-a spus mie un nymphalidae morpho menelaus, intr-o noapte, cand stelele cadeau.
*pic taken from here
May 20, 2008
May 16, 2008
ce-as face maine dupa-amiaza
as manca cirese amarui, stand pe un pervaz de lemn vopsit in culoarea unui vis demult uitat. as tine picioarele afara, in ploaia rece a verii si m-as gandi la nimic.
apoi as asculta tiersen si as manca dropsuri cu arome de zambile, ca sa uit de tigari.
si dupa-amiaza s-ar termina cu mana lui pe gatul meu, care miroase a chloe.
apoi as asculta tiersen si as manca dropsuri cu arome de zambile, ca sa uit de tigari.
si dupa-amiaza s-ar termina cu mana lui pe gatul meu, care miroase a chloe.
May 10, 2008
inceputuri
ador senzatia aia de inceput, de tremur si de emotie, de frica si de dorinte ascunse.
imi place ca atunci cand cunosc pe cineva, ma dedic intru totul lui sau ei. ma uimeste sacrificiul ala minor de care sunt in stare numai la inceput, acela de a ceda mare parte din timpul meu pretios, doar pentru cineva anume; de a ma gandi de cateva ori pe zi la el sau la ea, de a ma intreba daca ii plac mai mult margaretele decat trandafirii sau daca se simte mai bine in cafenea decat in club, daca il adora pe marquez sau daca il detesta pe vian.
nelinistea aia de dinaintea intalnirii, zambetele de la final, felul cum tresar cand suna telefonul, intrebarea chinuitoare: ma place la fel de mult cum il/o plac si eu? , toate alcatuiesc o stare pe care ne-o dorim cu totii, la un moment dat, indiferent cat de singuratici ne place sa ne credem.
apoi, senzatia de dupa, cand totul incepe sa prinda contur, cand incepi sa fii sigur ca ea/el va fi langa tine cand vei avea nevoie, ca te va insoti la o expozitie din Praga la care iti doreai sa ajungi, ca isi va petrece dupa-amiezele de duminica doar cu tine.
suma acestor senzatii si inca vreo cateva inseamna inceputul unei prietenii frumoase, poate al unei relatii.
ma intreb insa cum ar fi daca senzatiile astea ar exista zilnic, pe tot parcursul unei prietenii? cum ar fi daca tresarirea si emotia si dorintele ar persista? cum ar fi daca toata dupa-amiezele de duminica ar fi petrecute impreuna, pe un acoperis caldut, langa un pahar de vin si niste ritmuri de jazz? inceputul s-ar repeta in fiecare zi, ar deveni vesnic, ar deveni perfect.....
imi place ca atunci cand cunosc pe cineva, ma dedic intru totul lui sau ei. ma uimeste sacrificiul ala minor de care sunt in stare numai la inceput, acela de a ceda mare parte din timpul meu pretios, doar pentru cineva anume; de a ma gandi de cateva ori pe zi la el sau la ea, de a ma intreba daca ii plac mai mult margaretele decat trandafirii sau daca se simte mai bine in cafenea decat in club, daca il adora pe marquez sau daca il detesta pe vian.
nelinistea aia de dinaintea intalnirii, zambetele de la final, felul cum tresar cand suna telefonul, intrebarea chinuitoare: ma place la fel de mult cum il/o plac si eu? , toate alcatuiesc o stare pe care ne-o dorim cu totii, la un moment dat, indiferent cat de singuratici ne place sa ne credem.
apoi, senzatia de dupa, cand totul incepe sa prinda contur, cand incepi sa fii sigur ca ea/el va fi langa tine cand vei avea nevoie, ca te va insoti la o expozitie din Praga la care iti doreai sa ajungi, ca isi va petrece dupa-amiezele de duminica doar cu tine.
suma acestor senzatii si inca vreo cateva inseamna inceputul unei prietenii frumoase, poate al unei relatii.
ma intreb insa cum ar fi daca senzatiile astea ar exista zilnic, pe tot parcursul unei prietenii? cum ar fi daca tresarirea si emotia si dorintele ar persista? cum ar fi daca toata dupa-amiezele de duminica ar fi petrecute impreuna, pe un acoperis caldut, langa un pahar de vin si niste ritmuri de jazz? inceputul s-ar repeta in fiecare zi, ar deveni vesnic, ar deveni perfect.....
May 05, 2008
recomandari
mai nou, scriu recenzii de carti si cronici de spectacole.
dar am inceput sa citesc din ce in ce mai putin. carti, adica. de citit, citesc, ziare multe si mai ales, insemnari. pe ale mele, in special. recomand niste mazgaleli din aprilie-mai-iunie 2007. le consider bune, bine scrise. la fel cum ma consider pe mine uneori inteligenta si niciodata aroganta.
maine am sa merg la "romeo si julieta", la nottara. promit sa scriu o cronica dupa. altel, cum? :P
in rest, mi-e dor de macesaru si de desenele colorate, de pe asfalt.
imi lipseste o camasa sifonata pe care s-o imbrac dimineata, devereme, in timp ce fac un ceai de mango si mure.
si normal, mi-e dor de mare.
dar am inceput sa citesc din ce in ce mai putin. carti, adica. de citit, citesc, ziare multe si mai ales, insemnari. pe ale mele, in special. recomand niste mazgaleli din aprilie-mai-iunie 2007. le consider bune, bine scrise. la fel cum ma consider pe mine uneori inteligenta si niciodata aroganta.
maine am sa merg la "romeo si julieta", la nottara. promit sa scriu o cronica dupa. altel, cum? :P
in rest, mi-e dor de macesaru si de desenele colorate, de pe asfalt.
imi lipseste o camasa sifonata pe care s-o imbrac dimineata, devereme, in timp ce fac un ceai de mango si mure.
si normal, mi-e dor de mare.
May 04, 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)