dialog

-Da, ai dreptate! Asa e, o luna de absenta inseamna moarte sigura, cu atat mai mult cu cat e vorba de mediul virtual. Dar stii, n-am urmarit niciodata "faima" si traficul, asa ca nu ma afecteaza prea mult. Mai mult ma afecteaza blocajul in care ma aflu de prea mult timp, pojghita de inspiratie care nu mai exista, agenda in care nu am loc sa respir.
-A, nu, nu m-am angajat. Si stii ce? Nici n-o sa fac asta. M-am hotarat ca un an de mers la teatru si la concerte, de citit, de calatorit,de stat foarte mult cu ai mei, cu el, cu copiii care s-au nascut si care se vor naste in curand la mine in familie, ma va ajuta mai mult, pe termen lung.
-Nu ti-am zis ca am o nepotica? Dap, una dintre cele trei surori de-ale mele a nascut acum o luna. O minune, pe nume Leea. Clara, tot sora-mea, trebuie sa nasca zilele astea. Un "minun", Yannis Theo sau Vlad, inca nu s-a hotarat. Imagineaza-ti cum e sa alergi zilnic, intre o graviduta care are nevoie de tot felul de lucruri si o mamica abia refacuta care nu poate face mai nimic de una singura. Pe langa ele, mai am o sora si un alt nepotel. Si ei ocupa pagini multe din agenda. Iar cand vine vorba despre mine si timpul alocat mie, nu fac economie.
-Da, imi merge bine. Sunt tot cu el, ultimul an de facultate e mult mai solicitant decat ceilalti (doar am intrat la publicitate, nu la merdenele si covrigi cu mac), ele imi sunt alaturi, din nou si asta ma bucura foarte mult, masina imi merge foarte bine, chiar si cu oglinda putin sparta, descopar locuri si oameni noi si misto, ma bucur sau ma supar in fiecare zi, ceea ce inseamna ca traiesc.
-Toamna asta? Pai, nu e ca celelalte, asta e clar. Nu am mai alergat prin Cismigiu, nu am cules frunze moarte, nu am fost la tara la cules sau aranjat de porumb, n-am mai pandit teii cum mor. Am vazut toamna putin de tot, in Berlin. Apoi, azi, a fost prima zi, adica prima seara, cand am simtit toamna, in curte la Serendipity. Cladirile "iederate", piticii, geamurile cafenii, decojite, deschise ca sa intre sau sa iasa totul, balansoarul care se legana si dupa ce m=am ridicat eu, fumul de tigara, aerul rece, luminitele din geamuri, copacul despuiat si stramb, durerea de genunchi, tristetea permanenta- starea noastra preferata.....asta e o alta toamna, nemaisimtita, pe care mi-o doream....inconsient, desigur.
-Acum? Da, sunt din nou trista. "Tristetea aia din ochii tai nu se sterge niciodata?", m-a intrebat un el, la un moment dat. N-am stiut ce sa ii raspund, asa ca am luat-o ca pe o intrebare retorica si am plecat, lasand in urma miros de crin si naftalina....
-Asteapta, vin si eu cu tine....

teasing

Din urmatorul episod de mazgaleli veti afla:

-cum mi s-a schimbat mie viata in cateva luni, desi ati mai auzit-o si o stiati;
-cum am oprit eu politia, nu politia pe mine, cu o masina care nu era a mea;
-cum am tipat de fericire cand am primit masina mea (care e cea mai frumoasa din lume :P )
-cum mi-am petrecut o saptamana cu el, in Bucuresti;
-cum o sa ne-o petrecem si pe asta care a inceput deja, in Berlin.


Aufenthalt der Nähe!:)

the best

anthropologie.com


niciodata nu am gasit atatea lucruri dragute in acelasi loc....

enjoy!

kevin kern
Asculta mai multe audio Muzica »

1/2 poveste

s-au intalnit in fata casei ei, sub castan. el ar fi vrut s-o sarute lung si s-o stranga in brate, ea doar si-a apropiat buzele de ale lui, lasandu-l cu ochii inchisi si cu gura intredeschisa, putin dezamagit. l-a luat apoi de mana, mergand cu jumatate de pas inainte, hotarata, sigura fiind ca el va aprecia discutia picaturile de ploaie si , mai ales, deznodamantul si nu va baga de seama cat de urat si insipid va fi locul in care vor ajunge.

pasii ei siguri, discursul si mai sigur, cu termeni specifici, subiectele corect abordate, prost alese l-au facut pe el nesigur, in vorbe si in miscari. a urmat o lunga tacere, apoi o intrebare care a sunat ca niste aripi de fluture strivite cu perna, pe un perete proaspat zugravit: "care este locul tau preferat?" si raspunsul ei, "dupa ureche", avea sa puna capat definitiv, in acea seara, oricarei comunicari cliseice si mai ales, pudice. nu stia decat ea de ce vrea sa il chinuie asa.

mainile, limba si lobul urechii ii erau reci.

tipatul ei scurt si pleoapele stranse puternic, doar de atat a avut nevoie ca sa fie cel mai fericit.

urmeaza octombrie....

Telepopmusik - Don`t Look Back
And I’m standing over here
Watching you over there
Smiling, happy, unaware
Oh, life is spinning round

tomnatice (2)

imi doresc o scrisoare.
vreau sa primesc niste randuri scrise de cineva, nu conteaza cine, nu conteaza despre ce, numai sa simt mirosul naiv de cerneala indigo si sa pipai coala alba, pudica.
daca mi-ar scrie despre situatia actuala din georgia sau despre maimutele din gribraltar sau daca mi-ar spune ca la curtea de arges tot frumos e, m-as bucura la fel.

mi-am pregatit coupe-papier-ul.

astept....