February 08, 2007

pentru a mia oara...Lolita!

surasul ei stralucitor ratacea cu simplitate miopica peste obiectele intamplatoare
isi inchidea vulnerabilitatea in carapacea impertinentei si a plictisului
putini stiu ca scaunul electric este galben
exista insa si alte amintiri refulate care acum ies la iveala sub forma unor monstri mutilati ai durerii
te iubeam! am fost un monstru pentipod, dar te iubeam.
je t'aimais! je t'aimais!
asadar, asta-i povestea mea.
am recitit-o. are in ea crampeie de suflet, suvite de sange si
ganganii verzi, stralucitoare

4 comments:

krossfire said...

Incepe sa-mi vina in cap ''9 Crimes'' a lui Rice...cand vad randurilea astea.

oana dan said...

foarte misto poezia asta
l-am tras de limba pe vlad sa aflu cine este in realitate noni
sunt foarte mandra de tine :-)

Noni said...

@ oana: :D...ma bcur ca iti place. o sa continui sa scriu...si despre chestii care mi se intampla si despre carti care ma/m-au impresionat.sper sa mai "ajungi" pe blogul meu.
see u! :)

Noni said...

@ vlad(krossfire): ms de doua ori! o data pentru ca i-ai zis oanei cine sunt si de ce si a doua oara pentru ca mi-ai amintit de melodie.imi place de mor.n-o mai ascultasem de mult...

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...