April 13, 2009

satisfactie

ma amuza teribil sa ii ignor pe toti oamenii astia mici din jur care au pretentii de oameni mari si care nu inteleg decat partial ce li se intampla si ce mi se intampla. si in micimea lor, se cred al dracului de complicati si de profunzi. si sunt limitati si percep doar pojghitele lucrurilor si isi imagineaza universuri in care logica lor face totul.

imi da o stare de bine gandul ca n-or sa poata niciodata mai mult si ca nici n-or sa-si inteleaga vreodata conditia si pozitia.



de fapt, imi doresc sa nu dispara din viata mea, ba chiar sa continue sa ma analizeze, pentru ca e atat de nostim sa le afli gandurile si sa le mesteci ideile.... si ei sa nici nu isi dea seama.... :)

5 comments:

orff said...

tind sa iti dau dreptate cu ce ai zis...dar...nu vad de ce te mai complici sa le amesteci gandurile...
doar pentru ca e nostim? si ai prilejul sa razi de cineva mai slab ca tine? :)

Ingrid said...

nu ma complic...nu e nimic complicat cand e vorba despre astfel de personaje.
si da, uneori e reconfortant sa razi de cineva mai slab decat tine ;)

C said...

Te prinde foarte bine stilul asta de revoltata. Mi-ai amintit de Jeni Acterian.

Ingrid said...

oare daca as mentine starea asta de revolta,mai mult timp sau chiar permanent, as ajunge mai aproape de Jeni Acterian?

(as vrea eu...)

Anonymous said...

schimb link? adresa mea minerva_ro@yahoo.ca blogul meu: http://www.sexyflav.blogspot.com

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...