schimbarea la fata

gasesc glumele cu tenta religioasa stupide si seci(la propriu) si nu agreez nici aluzii precum cea din titlul meu,dar sunt prea obosita si prea plictisita ca sa mai imi pese acum.
ce voiam ,de fapt ,sa zic e ca o noua schimbare de look era mai mult decat previzibila si aproape indispensabila.asa ca si eu si blogul meu aratam altfel acum. in cazul blogului,sfaturile au fost potrivite si binevenite.thanks to yoli,vlad,ioana sima si restul,blogul arata mai bine acum.sau cel putin asa cred eu.template-urile recomandate nu au vrut cu niciun chip sa se instaleze,so..ma multumesc cu ce am.e mai colorat,pare mai vesel si a si inverzit.a venit,a venit primavara....
cat despre look-ul meu...un nou breton(care ma face mai copil),par ciocolatiu(care ma maturizeaza),unghii pastelate(iau o pauza de rosu,bordo sau mov).nu astept reactii.
am eu destule. si vehemente.la adresa oamenilor care se prostesc din ce in ce mai mult,la adresa destinului care nu ia curbele cand vreau eu,la adresa sora-mii care nu ma ia in germania,la adresa primaverii care da oamenii peste cap,la adresa postului astuia care e plin de clisee.
si apropo de pomul de craciun,vive la france!

nEEd you

pentru ca in ultimul timp tot primesc mesaje legate de blog(de lauda si nu numai), mi-ar placea sa primesc si recomandari de la voi,cei care intrati pe inggrids.blogspot.com. recomdari legate de layout,de fotografiile care apar aici si de ce mai vreti voi.

so,got an idea?

martie,joi,cincisprezece

primavara?!?!?

auzeam ca s-ar fi facut frumos afara si ar fi venit primavara,copacii ar fi inflorit si pe strazi ar fi inceput sa alerge haotic aer cald,nesuferit.oamenii,cu ochii lor mijiti din cauza luminii soarelui care i-a luat pe nepregatite,s-ar fi mirat de cat de alb e asfaltul si copiii ar fi tipat scurt la vederea fiecarui pescarus intors din norvegia(:)) pe malurile dambovitene.tigancile ar fi inceput sa isi strige din nou lalelele si ghioceii si toporasii si brandusele si alte derivate imperfecte,urat mirositoare si mai ales,nefolositoare.

la magazinul de umbrele s-ar fi facut calcule,de sfarsit de luna.sau de inceput.ar fi iesit in pierdere.afara nu mai ploua decat duminica.sau in zile impare,din doua in doua saptamani.in schimb,se cumpara caramizi si gresie si lemn si surori de-ale lor. se construiesc mult.se construieste la repezeala.se construieste prost si fara gust.

incerc sa construiesc si eu.incet,cu gust,cu pagini si culori si sunete si ura si cuvinte.

cand spun asta,ma gandesc la un tricou von dutch patat de gem de caise si la privirea necunoscuta a unei femei.si la muzica de pe fundal : portishead-sour times.

apoi,la un sunet de clopotel si la starea de dupa.ce umilire!! dar era primavara si mi-am spus ca o sa uit repede.cineva m-a convins,insa,ca ranile care par superficiale sunt,de fapt,cele mai adanci.si ca mirosul lor de gem de caise persista.

necesita clor.

petice dintr-o poveste veche

intr-o duminica bleu,pe cand ma intorceam de la piata cu o plasa plina cu marar,lapte,paine si piersici,am dat drumul ghidonului incarcat.drumul era pietruit si viteza bicicletei-prea mare,asa ca aventura mea s-a sfarsit repede,printre bucati de bagheta proaspata si samburi de la piersici mult prea coapte.genunchii juliti imi aminteau de copliarie,iar mainile pline de vaselina lantului care refuza sa se aseze la loc ma faceau sa plang....
mi-am dat seama atunci ca e nevoie de mai mult,nu doar de curaj si de imaginatie.ca trebuie sa ma adaptez lumii in care anumite reguli nu sunt facute sa fie incalcate,asa cum ma invata tata,ci ca sa fie respectate.
am pornit la drum,din nou,de asta data,pe langa bicicleta.rafalele de vant ma plesneau cu frunze uscate peste fata,prinzandu-mi-se in par,iar norii care se faceau din ce in ce mai negri m-au fixat intr-o realitate anume.
m-am grabit si mai mult.mi-era pofta de budinca.plus ca mama avea dreptate:trebuie sa fugi din calea furtunii!cine stie ce se poate intampla....

introspectie

sunt tipul de om care se urca pe catarge,care isi ia mainile de pe ghidon,care viseaza colorat,care isi construieste lumi paralele.a merge la serviciu,la piata,in fiecare zi,a avea un program fix,mi se pare interesant doar pentru ca asa pot intra in contact cu oameni,ii pot studia,le pot ghici reactiile,imi pot dori sa stiu ce gandesc.ca un mel gibson,dar in "what people want"....

pentru mine,lumea pe care o stiti cu totii,nu e suma de puncte alb-negre.e un mozaic de nuante,niciodata de culori tari,pure...ele au disparut in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand se ridicau ciupercile la cer.

"hiroshima,mon amour"....

ma intreb daca s-ar putea stabili o legatura directa intre cromatica si cronemica,daca timpul ar putea fi masurat in culori,daca luni ar fi ciclam(si de-asta ar uri-o toti) sau daca joia ar fi un kaki plin de curaj.sau poate vinerea-un creme dulceag.as prefera,totusi,o duminica bleu.odihnitor. niciodata deprimant.

+new post

n-am mai apasat "new post" de ceva vreme...

obosisem,oarecum.si nici acum nu sunt foarte odihnita.am mai scapat insa de unele obsesii,de unele intrebari,ma simt mai libera acum.dar si mai matura.nu in sensul bun.

mi-am pierdut din inocenta,din rabdare si din bunatate.sunt mai isterica,ma aprind mai repede,iar tupeul meu atinge cote maxime tocmai atunci cand nu trebuie.

mai ales dimineata,cand sunt gata sa ucid doar ca visul meu sa mai poata continua.

ipocrizia si minciuna ma deranjeaza acum mai mult ca oricand si am ajuns la stadiul in care urasc o persoana doar pentru ca am descoperit,cumva,ca m-a mintit.e si normal sa reactionez asa,insa nu si atunci cand minciuna era inofensiva sau cand prezumtia de nevinovatie desemneaza o pozitie prea complicata pentru mine.

tragic!

nu mai am rabdare nici macar cu mine.simt ca ar fi trebuit pana acum sa fac atat de multe...

de ce nu muncesc,sa imi pot lua masina?de ce nu am note mai mari?de ce nu am mai multe pe cap?de ce nu imi suna telefonul intruna?de ce fac atat de putin?de ce oamenii nu au nevoie de mine?

de ce unii oameni intra atat de greu in viata mea si ies atat de usor?si de ce nu ma doare lucrul asta?de ce m-am transformat intr-un mostru fara umor,fara inspiratie si fara lacrimi?de ce nu mai sunt umpluta cu rasete si cu vise imposibile si cu lumina?

incep sa "imbatranesc"?incep sa "durez prea mult"si degeaba?

si nici 20 de ani n-am implinit....