cat de importanti sunt prietenii?

ne-am obisnuit sa ne bazam pe cei din jur cand dam de greu,sa-i acuzam pentru esecurile noastre,dar si sa le atribuim puteri supra-omenesti cand ceea ce ni s-a intamplat e ,aparent ,inexplicabil. de cate ori avem curajul sa recunoastem ca noi suntem ceea ce suntem datorita sau din cauza faptelor noastre si ca nimeni nu a avut,vreodata,vreo influenta mai mare decat ego-ul nostru intr-un moment decisiv? de cate ori ne atribuim noua si ratiunii noastre tot ceea ce ni se intampla?trebuie sa existe,mereu,fiinta din umbra,suprema sau nu, care sa fie invocata puternic dupa consumarea unui eveniment?chiar e atat de greu sa incercam sa facem ceva singuri,spunandu-ne ca nu conteaza decat ceea ce stim,ce simtim,ce vrem noi? ca nu e nevoie de nimeni care sa participe la luarea unor decizii care nu ne privesc decat pe noi?
ceea ce incerc sa spun e nu ca ar trebui sa fim mai responsabili(asta imi zice mie mama),ci ca ar trebui sa fim mai curajosi.cand o sa avem curajul sa incepem o noua aventura singuri,sa plecam la drum "neajutorati"? sa nu mai dam vina apoi pe prieteni,familie,colegi...
cineva mi-a spus odata ca cel mai adesea,ne dezamagim singuri.de ce ne-am astepta la mai mult din partea celorlalti?
in titlul meu exista cuvantul "prieteni". e cel mai folosit cuvant pentru a desemna o suma de principii comune,stima, respect,afectiune,incredere,poate chiar dragoste.avem nevoie de acestea ca de aer,nu neg acest lucru.avem nevoie de cineva care sa ne respecte,cu care sa impartasim aceleasi idealuri,aceleasi vise.nu intotdeauna,insa,suntem dispusi sa facem acest lucru.e aproape un truism sa spui ca e mai usor sa primesti,decat sa dai.unde vreau sa ajung? la ideea ca azi,prietenii sunt aceia pe care ii vedem zilnic,cu care iesim la cafea,cu care ne comparam,cu care vorbim despre moda,literatura,politica si fotbal ,cu care mergem sa dansam sau sa ne cumparam haine. nu mai poate fi vorba insa de aventura,de necunoscut,impartite cu ei.nu mai exista robin hood si printese,dragoni si vraji,iar calatorii lungi care sa schimbe viata nu se mai practica demult.sentimentele,zic eu,nu mai au aceeasi intensitate,dar sunt constientizate la fel. nu le traim la fel,le gandim la fel.succesele si insuccesele,de asemenea.e deja un cliseu sa spui ca suntem din ce in ce mai superficiali.si multi ma vor contrazice.poate chiar postul asta intra in contradictie cu ce zic.cu toate astea,am dreptate. am dreptate si cand zic ca tot ce am scris mai sus poate fi privit ca o ecuatie de gradul 2 si ca la sfarsit "x"-ul e egal cu 0. cred... recunosc,la mate n-am fost buna niciodata,dar stiu ca pot sa inchei insemnarea asta cu oconcluzie pe care orice persoana care e macar un pic de acord cu mine,poate sa o traga(pe ea,pe concluzie).
so,chiar trebuie sa avem langa noi niste persoane pe care sa putem da vina uneori,numindu-le prieteni? ce mai inseamna azi un prieten?cat de important e el? mai are,oare,dreptate mencius sau camus cand zice ca "cei ce-ti sunt prieteni au aceeasi minte in corpuri diferite"? am putea trai,oare, si fara ei?cum am mai suporta infrangerile?cum ne-am mai putea bucura de reusite? doar la asta sunt buni,ei,prietenii?daca nu,la ce mai "folosesc"? ce ne facem cand ne dezamagesc? tot pe ei dam vina? dar cand ii dezamagim?


pe data viitoare

top,top,top

topurile sunt "in" din nou,fie ca vorbim de topuri pe care le poti purta sau de topuri pe care le poti realiza,pe diverse criterii.eu am avut grija sa imi cumpar si niste topuri tare dragute pentru la vara,dar m-am hotarat sa si alcatuiesc niste topuri cu locuri in care merg,cu firme de la care imi cumpar haine,cu chestii pe care le beau,cu restaurante si cluburi. lasand deoparte joaca asta cu omonimele,sa trecem la lucruri cu adevarat interesante:p!criteriile dupa care au fost selectate locurile sunt subiective(evident) si secrete.pentru nemultumiti,va exista sectiunea "plangeri si reclamatii".deocamdata,avem asa:

top 10 cele mai bune restaurante

1. casa di david
2. angel's
3. up town
4. casa doina
5. trattoria il calcio (herastrau)
6. tempo
7. la fattoria
8. decebal
9. seven
10. kfc

top 10 cele mai misto "cluburi"

1. kristal
2. gossip
3. Q
4. tan tan
5. spice
6. laptarie
7. chicago
8. terminus
9. nemo
10. cotton

top 10 cele mai cu "L" magazine

1. zara
2. mango
3. pull&bear
4. zebra society
5. fornarina
6. hippie hippie shake
7. diesel
8. famous brands
9. adidas
10. puma

top 10 cele mai bune cafe(ne)le

1. gloria jeans
2. new york
3. el cafe de mi finca
4. coffee right
5. alexandra cafe
6. via cafe
7. dante
8. cafeneaua actorilor

9. snack attack

10. costa(!)

top 10 cele mai ~ locuri cu cele mai bune coktail-uri

1. yellow
2. metropolis
3. tan tan
4. Q
5. terminus
6. cotton
7. planter's
8. spice
9. kristal
10. gossip

*toate se gasesc in bucuresti,iar pentru detalii,retineti numele si dati search pe google.eu n-am reusit inca sa pun link-uri ascunse :)

optimism de mai ***

azi sunt optimista.

cred ca imi voi rezolva toate problemele,ca voi fi mai putin deranjata de toate cliseele in care ma cufund pe zi ce trece,ca ma voi indeparta de oamenii care nu merita,ca voi gasi pe cineva la care sa tin pe bune,ca voi lua examenul la ismm,ca voi merge de 1 mai la mare,ca peste doi ani ma voi intalni cu El si ca vom fi impreuna macar pentru cateva ore,ca mama se va face bine,ca la vara voi fi angajata la un ziar pe care chiar sa il citesc,ca ai mei imi vor face cadou o masina doar pentru ca am voi fi implinit 20 de ani,ca voi vorbi franceza perfect,ca voi pleca in grecia,ca voi avea cele mai frumoase sandale ,ca nu ma voi mai certa niciodata cu laura,ca mama va fi mandra de mine la toamna pt ca am muncit si cu toate astea,am luat si restanta la irp, ca nu voi mai fi nevoita sa imi petrec timpul cu oameni pe care nu ii inghit,ca voi avea mereu unghii ingrijite si rosii,ca nu voi mai raci pana in ianuarie 2008,ca voi manca inghetata de cate ori vreau pe zi,ca voi avea mai mult curaj, ca petrecerea de ziua mea va fi la mare,pe plaja,alaturi de el si de cei mai buni prieteni,ca la vara voi avea parul si mai lung si mai frumos,ca cei care citesc acest post se vor regasi si vor continua sa ma citeasca,macar asa,din curiozitate,ca intr-o zi,voi da autografe pe cartea scrisa de mine,ca la anul,pe vremea asta,voi fi departe,

pe plaja unei mari cu apa limpede,

cu nisip intre degetele de la picioare,cu ochii mijiti si cu respiratia taiata,ca doar

imi spusese ce voiam sa aud demult...

***cand inca e aprilie

Un Paste Fericit!

Sper ca Sarbatoarea ce se apropie sa va umple sufletele cu lumina si cu seninatatea cu care ni le umplea pe vremea cand eram copii,cand totul era magic...!

Eu plec in cautarea acelor sentimente magice pe care nu le-am mai trait de mult timp.De acolo, de unde voi fi,am de gand sa privesc altfel lumea si oamenii.Am de gand sa renunt la multe dintre lucrurile care ma fac acum fericita.Mi-am dat seama ca nu numai ele,lucrurile, conteaza. Mi-am dat seama ca am uitat cum e sa ma bucur ca a venit primavara,ca urmeaza Pastele,ca voi fi acasa,cu ai mei,ca voi renunta la o parte din masti,ca voi fi eu cu mine,macar pentru cateva zile....

Sa ne vedem mai plini de viata si mai intelegatori!

azi

cald,moale,somn,lumina palida,scortisoara,zambete,imbratisari,muguri,"zbor deasupra unui cuib de cuci", lene,vise,dulce,minciuni,durere surda,plans inauntru,masti,multe masti,ura, palpitatii , revedere,amintiri,suflete sparte,sperante aiurea,priviri goale,ipocrizie, bucati de suflet,

maturitate,dor,picaturi de lumina puternica,insomnie,asperitati,gheata

ovosodo( hardboiled egg)

"In aceasta emotionanta comedie, copilul de 7 ani Piero traieste in Livorno, intr-un loc cu o nu prea buna reputatie numit de localnici Ovosodo (in traducere inseamna “Oua bine fierte”). Piero este fortat sa se maturizeze de la o vârsta frageda dupa moartea mamei sale, el si fratele sau fiind crescuti doar de tatal sau. Când Piero implineste 13 ani, tatal sau, un criminal de mâna a doua care nu reusea sa stea in afara inchisorii, complica lucrurile prin aducerea acasa a iubitei sale gravide pentru a locui impreuna. In pofida copilariei dificile, Piero este un baiat istet, si este incurajat sa isi continue studiile de catre Giovanna, o vaduva care preda la scoala lui. La noua scoala, Piero câstiga un prieten, Tommaso, bogat dar dificil, iar mai târziu, dupa ce implineste 18 ani, intâlneste adevarata dragoste in persoana lui Lisa, dar relatia din pacate nu va dura. Toate aceste deziluzii si compromisuri in a-si gasi un loc al sau ii vor schimba viata lui Piero pentru totdeauna." (cinemagia.ro)

Filmul este mai mult decat o comedie.E drama si dragoste,e filosofie si introspectie,e interior si exterior,e viata.Filmul nu urmareste indeaproape doar traiectoria lui Piero,insa nici nu aflam tot ce se intampla cu celelalte personaje.Nu este cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata,insa are ceva aparte care m-a facut sa imi pun niste intrebari,care m-a dus in Italia anilor '90,care mi-a aratat ca e foarte important sa ai grija ce-ti doresti si ca ceea ce visezi nu e identic cu ceea ce traiesti.Mi-a placut Tomasso,mi-a placut Lisa,mi-a placut sfarsitul,mi-a placut ca n-a fost previzibil,mi-a placut scenariul.Cel mai mult,insa,mi-a placut metafora de la care pleaca totul.

Este vorba despre vise care se implinesc si care nu mai conteaza odata ce devin realitate si despre vise care nu se implinesc niciodata,dar care asa,neimplinite,duc la realizarea altora.Toate acestea alcatuiesc un "ou prost-fiert(sau fiert tare) care ramane in gat,care iti lasa un gust amar,care nu iti da voie sa respiri cum trebuie,cu care poti trai toata viata,fara a mai incerca sa in inghiti sau sa il scuipi.Nu stiu daca e vorba de curaj sau de ratiune,dar sigur e vorba de intrebari si raspunsuri.Pe care trenuie sa ti le pui,sa ti le dai.Poate (de fapt,sigur) e alambicat ce spun,poate ca totul e mult mai simplu....Cert e ca filmul trebuie vazut!

scrieri interzise

am vrut sa scriu despre cum ma mai simt,dar v-am plictisit deja cu toate starile mele contradictorii si imposibil de inteles.daca vreti sa mai cititi ce gandeste/simte o "pustoaica" de aproape 20 de ani,cititi posturile mele mai vechi.sunt inca valabile.
am vrut sa scriu despre ziua laurei(aka cookie),despre cum m-am distrat in ultima vreme,pe unde am iesit,ce am facut,ce am mancat,ce am baut,pe cine am mai cunoscut.dar e prea mult si prea "dur" pentru unii.carora o sa li se para din nou ca sunt aroganta,fitoasa,superficiala si plina de bani.
am vrut sa scriu despre haine.despre ultimele tendinte.da,domnne',recunosc: sunt obsedata de trenduri! asta nu inseamna ca le si respect ....intotdeauna!din nou,as fi parut prea..."fashion-victim-wannabe" si m-as fi trezit improscata cu reprosuri din multe parti("ai uitat de unde ai plecat","mai bine te-ai preocupa de ceva mai ...profund", "altii mor de foame si tu vorbesti despre pantofi de 500 de euro",etc).
asa ca nu mai scriu despre nimic.nici macar despre toate pacalelile de azi,nici despre parul meu cret,nici despre telefonul abia reparat si mai ales,nici despre super-cartea pe care o citesc.

pe data viitoare!