March 25, 2007

concluzii



ma bucur ca sunt singura(singura as in single/solo=no boyfriend,etc).ca nu am pe nimeni care sa ma bata la cap.care sa imi reproseze ca sunt geloasa si posesiva si capricioasa.sau care sa ma sufoce.care sa imi trimita 50 de mesaje pe zi sa ma intrebe ce mai fac si sa imi spuna ca ii place mult de mine si ca mai "rau",ma iubeste.si ca vrea sa ne vedem acum,ca i-e dor de mine.


ma bucur si ca nu sunt eu aia care sa faca lucrurile de care aminteam mai sus.sa fiu innebunita,sa nu mai pot sa dorm,sa nu ma gandesc decat la el.sa imi fac programul in functie de programul lui.sa stau in casa cand el nu are bani.sa imi fie frica sa reactionez cum reactionez de regula,ca poate se sperie si fuge.si sa mananc mult si sa plang dupa ce ne despartim.

acum,mi-e bine asa.ma inteleg bine cu mine,de o vreme...si probabil ca voi incerca sa profit de situatie.cum? ramane de vazut....






*asta daca ma intrebati ce mai fac....

March 24, 2007

de ploaie


a plouat mult zilele trecute.asta stiti.nu stiti,insa,ca mie mi-a placut.serios! mi-a placut pentru ca tocmai vazusem "les parapuies de cherbourg" si tocmai mi se facuse dor de cizmele mele de cauciuc si pentru ca tocmai imi mirosise a primavara. mi-a facut placere sa vad cum aleea din fata blocului se innegreste de la apa,cum mugurii castanilor picura intruna,cum pe geamurile mari de la living se scurge apa in forma de animalute.

ma tot uitam la "animalutele" alea si mi-am amintit de o alta ploaie,de la munte,de acum doi ani. de o mansarda.si dupa,de alifantis.

mi-am turnat niste vin rosu si m-am asezat turceste in fotoliu ca sa vad mai bine cum canta si sa aud mai bine cum se scruge apa pe sticla.vinul sau alifantis,nu stiu cine a fost de vina pentru vrejurile de amintiri care s-au catarat pe mine aproape instantaneu.mi-am amintit,printre altele,de un vis.cel mai ciudat vis al meu.ever!

corpul meu,in oglinda,era alcatuit din piese de puzzle.piesele erau mici,dar daca ma apropiam de oglinda,puteam deslusi fiecare imagine.pisele nu se legau asa cum ar trebui.alandala cum erau prinse,puteau alcatui,totusi,o poveste. astfel,in piesele de pe piept,erau niste vecini de-ai mei de la tara pe care nu i-am mai vazut de o mie de ani.cativa dintre ei nici nu mai traiesc.pe maini erau multi necunoscuti.unele piese erau,de fapt,poze in care apaream si eu.una dintre ele era datata:30/05/2016.si palmele erau facute tot din fotografii.unele erau asa de vechi,incat nu se mai distingeau persoanele de acolo.l-am recunoscut pe tata intr-una din ele,pe victor si pe monica,o prietena din copilarie.

am reusit,apoi,sa imi vad talpile."calcam" prin curtea scolii,prin cismigiu,pe mucuri de tigara fumate in graba,apoi pe niste petale de trandafir galben,pe coji de alune de padure,pe muguri de tuia....fiecare piesa,pe masura ce o vedeam,mirosea puternic a bucurie,a tristete,a verde,a edith piaf,a acasa.

visul s-a terminat in momntul in care am inceput sa tremur.statusem goala,in fata oglinzii,in "camera de la mijloc",la tara,unde era frrrig. m-am trezit tot tremurand.

puzzle-ul nu are nicio legatura cu vinul rosu sau cu ploaia,asa cum sfarsitul acestui post nu re legatura cu ce am povestit mai sus.
arivederci,roma!

tag-tag

am fost taguita.iar!! am mai zis ca nu imi place ideea si totusi am raspuns la tag-uri. acum nu mai pot.din doua motive: pentru ca nu mai vreau sa ma gandesc la ce imi lipseste ( sunt miloane de lucruri pe care mi le doresc) si pentru ca "nimanui" nu-i pasa de ce imi lipseste mie.si nu pentru ca "nimanui" ar fi rau,ci pentru ca nu ar putea face nimic sa acopere lipsurile.

sorry,vlad!


*intrebare de 1000 puncte : daca nu am raspuns la tag,il pot da mai departe? :P



later edit : so, sa zboare tag-ul mai departe catre cookie ,ion, iulia, "liam in the sky with diamonds",anca si catre cine mai vrea el (tag-ul)

March 22, 2007

schimbarea la fata

gasesc glumele cu tenta religioasa stupide si seci(la propriu) si nu agreez nici aluzii precum cea din titlul meu,dar sunt prea obosita si prea plictisita ca sa mai imi pese acum.
ce voiam ,de fapt ,sa zic e ca o noua schimbare de look era mai mult decat previzibila si aproape indispensabila.asa ca si eu si blogul meu aratam altfel acum. in cazul blogului,sfaturile au fost potrivite si binevenite.thanks to yoli,vlad,ioana sima si restul,blogul arata mai bine acum.sau cel putin asa cred eu.template-urile recomandate nu au vrut cu niciun chip sa se instaleze,so..ma multumesc cu ce am.e mai colorat,pare mai vesel si a si inverzit.a venit,a venit primavara....
cat despre look-ul meu...un nou breton(care ma face mai copil),par ciocolatiu(care ma maturizeaza),unghii pastelate(iau o pauza de rosu,bordo sau mov).nu astept reactii.
am eu destule. si vehemente.la adresa oamenilor care se prostesc din ce in ce mai mult,la adresa destinului care nu ia curbele cand vreau eu,la adresa sora-mii care nu ma ia in germania,la adresa primaverii care da oamenii peste cap,la adresa postului astuia care e plin de clisee.
si apropo de pomul de craciun,vive la france!

March 16, 2007

nEEd you

pentru ca in ultimul timp tot primesc mesaje legate de blog(de lauda si nu numai), mi-ar placea sa primesc si recomandari de la voi,cei care intrati pe inggrids.blogspot.com. recomdari legate de layout,de fotografiile care apar aici si de ce mai vreti voi.
so,got an idea?

Realitati paralele

Am recitit azi o parte din textele pe care le-am scris de-a lungul anilor pe blogul asta, apoi cateva comentarii si m-a cuprins o neliniste ...