mi-am propus ca in fiecare week-end sa fiu in alta parte.week-end-ul trecut am fost la mare. maine plec la munte.saptamana viitoare plec la ea in suflet,iar peste doua saptamani voi fi in londra(de data asta,numai pentru ca ma prefac d-a Dalloway pt cateva ore....data viitoare,chiar eu voi fi cea care va cumpara flori,cea care va bea ceai,care va vizita parcuri si gradini botanice.asa cum am facut toamna trecuta,in gibraltar).nu m-am hotarat unde voi fi peste trei saptamani.as vrea totusi,sa plec acasa.oriunde ar fi asta....
pe data viitoare!
il iubesc pentru ca :
si azi implineste 9 ani!!
la multi ani,miaunescule! :*
ne-am obisnuit sa ne bazam pe cei din jur cand dam de greu,sa-i acuzam pentru esecurile noastre,dar si sa le atribuim puteri supra-omenesti cand ceea ce ni s-a intamplat e ,aparent ,inexplicabil. de cate ori avem curajul sa recunoastem ca noi suntem ceea ce suntem datorita sau din cauza faptelor noastre si ca nimeni nu a avut,vreodata,vreo influenta mai mare decat ego-ul nostru intr-un moment decisiv? de cate ori ne atribuim noua si ratiunii noastre tot ceea ce ni se intampla?trebuie sa existe,mereu,fiinta din umbra,suprema sau nu, care sa fie invocata puternic dupa consumarea unui eveniment?chiar e atat de greu sa incercam sa facem ceva singuri,spunandu-ne ca nu conteaza decat ceea ce stim,ce simtim,ce vrem noi? ca nu e nevoie de nimeni care sa participe la luarea unor decizii care nu ne privesc decat pe noi?
ceea ce incerc sa spun e nu ca ar trebui sa fim mai responsabili(asta imi zice mie mama),ci ca ar trebui sa fim mai curajosi.cand o sa avem curajul sa incepem o noua aventura singuri,sa plecam la drum "neajutorati"? sa nu mai dam vina apoi pe prieteni,familie,colegi...
cineva mi-a spus odata ca cel mai adesea,ne dezamagim singuri.de ce ne-am astepta la mai mult din partea celorlalti?
in titlul meu exista cuvantul "prieteni". e cel mai folosit cuvant pentru a desemna o suma de principii comune,stima, respect,afectiune,incredere,poate chiar dragoste.avem nevoie de acestea ca de aer,nu neg acest lucru.avem nevoie de cineva care sa ne respecte,cu care sa impartasim aceleasi idealuri,aceleasi vise.nu intotdeauna,insa,suntem dispusi sa facem acest lucru.e aproape un truism sa spui ca e mai usor sa primesti,decat sa dai.unde vreau sa ajung? la ideea ca azi,prietenii sunt aceia pe care ii vedem zilnic,cu care iesim la cafea,cu care ne comparam,cu care vorbim despre moda,literatura,politica si fotbal ,cu care mergem sa dansam sau sa ne cumparam haine. nu mai poate fi vorba insa de aventura,de necunoscut,impartite cu ei.nu mai exista robin hood si printese,dragoni si vraji,iar calatorii lungi care sa schimbe viata nu se mai practica demult.sentimentele,zic eu,nu mai au aceeasi intensitate,dar sunt constientizate la fel. nu le traim la fel,le gandim la fel.succesele si insuccesele,de asemenea.e deja un cliseu sa spui ca suntem din ce in ce mai superficiali.si multi ma vor contrazice.poate chiar postul asta intra in contradictie cu ce zic.cu toate astea,am dreptate. am dreptate si cand zic ca tot ce am scris mai sus poate fi privit ca o ecuatie de gradul 2 si ca la sfarsit "x"-ul e egal cu 0. cred... recunosc,la mate n-am fost buna niciodata,dar stiu ca pot sa inchei insemnarea asta cu oconcluzie pe care orice persoana care e macar un pic de acord cu mine,poate sa o traga(pe ea,pe concluzie).
so,chiar trebuie sa avem langa noi niste persoane pe care sa putem da vina uneori,numindu-le prieteni? ce mai inseamna azi un prieten?cat de important e el? mai are,oare,dreptate mencius sau camus cand zice ca "cei ce-ti sunt prieteni au aceeasi minte in corpuri diferite"? am putea trai,oare, si fara ei?cum am mai suporta infrangerile?cum ne-am mai putea bucura de reusite? doar la asta sunt buni,ei,prietenii?daca nu,la ce mai "folosesc"? ce ne facem cand ne dezamagesc? tot pe ei dam vina? dar cand ii dezamagim?
pe data viitoare
topurile sunt "in" din nou,fie ca vorbim de topuri pe care le poti purta sau de topuri pe care le poti realiza,pe diverse criterii.eu am avut grija sa imi cumpar si niste topuri tare dragute pentru la vara,dar m-am hotarat sa si alcatuiesc niste topuri cu locuri in care merg,cu firme de la care imi cumpar haine,cu chestii pe care le beau,cu restaurante si cluburi. lasand deoparte joaca asta cu omonimele,sa trecem la lucruri cu adevarat interesante:p!criteriile dupa care au fost selectate locurile sunt subiective(evident) si secrete.pentru nemultumiti,va exista sectiunea "plangeri si reclamatii".deocamdata,avem asa:
top 10 cele mai bune restaurante
top 10 cele mai misto "cluburi"
top 10 cele mai cu "L" magazine
top 10 cele mai bune cafe(ne)le
snack attack
costa(!)
top 10 cele mai ~ locuri cu cele mai bune coktail-uri
*toate se gasesc in bucuresti,iar pentru detalii,retineti numele si dati search pe google.eu n-am reusit inca sa pun link-uri ascunse :)
am vrut sa scriu despre cum ma mai simt,dar v-am plictisit deja cu toate starile mele contradictorii si imposibil de inteles.daca vreti sa mai cititi ce gandeste/simte o "pustoaica" de aproape 20 de ani,cititi posturile mele mai vechi.sunt inca valabile.
am vrut sa scriu despre ziua laurei(aka cookie),despre cum m-am distrat in ultima vreme,pe unde am iesit,ce am facut,ce am mancat,ce am baut,pe cine am mai cunoscut.dar e prea mult si prea "dur" pentru unii.carora o sa li se para din nou ca sunt aroganta,fitoasa,superficiala si plina de bani.
am vrut sa scriu despre haine.despre ultimele tendinte.da,domnne',recunosc: sunt obsedata de trenduri! asta nu inseamna ca le si respect ....intotdeauna!din nou,as fi parut prea..."fashion-victim-wannabe" si m-as fi trezit improscata cu reprosuri din multe parti("ai uitat de unde ai plecat","mai bine te-ai preocupa de ceva mai ...profund", "altii mor de foame si tu vorbesti despre pantofi de 500 de euro",etc).
asa ca nu mai scriu despre nimic.nici macar despre toate pacalelile de azi,nici despre parul meu cret,nici despre telefonul abia reparat si mai ales,nici despre super-cartea pe care o citesc.
pe data viitoare!
